joi, 25 februarie 2010
sfârşitul blogului meu.
miercuri, 24 februarie 2010
joi, 18 februarie 2010
monologul lui Dumnezeu.
Am obserivat ca erai mult prea preocupat ca sa`ti cauti haine potrivite pentru a merge la scoala. Speram sa gasesti câteva clipe ca sa`Mi spui : Buna dimineaţa! Dar erai multe prea ocupat.
Pentru a vedea ca`ti sunt alături, am surprins pentru tine cerul in culori si cant de pasarele. Păcat, nu ai observat nici atunci prezenta Mea. Te`am privit plecând grăbit spre şcoala si iar am aşteptat. Presupun ca fiind atât de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa`Mi spui doua vorbe. Când te întorceai seara, ti`am văzut oboseala si stresul si ti`am trimis o ploaie mărunta care sa`ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu`ti aceasta plăcere iţi vei aduce aminte de Mine. In schimb, supărat, M`ai înjurat. Doream atât de mult sa`Mi vorbeşti.
Oricum ziua era, inca, lunga. Ai pornit televizorul si in timp ce urmăreai programul preferat, Eu am aşteptat. Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti`ai adus aminte de Mine.
Vazandu`te atât de obosit, am inteles tăcerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poţi odihni, dar nu te`Am lăsat in bezna… am lăsat veghetori pentru tine, o mulţime de stele. Era aşa de frumos, păcat ca n`ai observat… dar nu contează!
Poate chiar nu`ti dai seama ca Eu sunt aici pentru tine. Am mai multa răbdare decât poţi sa`ti imaginezi tu vreodată. Vreau sa ti`o arat, pentru ca si tu, la rândul tău, sa o araţi celor din jurul tau.
Te iubesc atât de mult incat te voi răbda. Acum eşti pe punctul de a te trezi din nou. Nu`mi ramane decât sa te iubesc, si sa sper ca măcar azi, Îmi vei acorda puţin timp din timpul tău…
Iţi urez o zi buna!
Al tău Tata,
DUMNEZEU.