Nu eşti fericit.

Nu eşti fericit
Şi ştii asta.
Nici eu nu sunt.
Poate pentru că “Fericirea`i ceva ce nu se atinge niciodată, dar în căutarea ei merită să alergi toată viaţa.”

Zici că`i o cale ferată.
Începe undeva, odată cu viaţa ta.
Dar unde se termină?
O urmăreşti atent,
Se înoadă cu alta.
Ba`i veche, ba împodobită cu pietre noi.

Da chiar, ce se întâmplă cu noi?
Tu eşti fericită? Eu nu!
E vina mea nu?
Da, ştiu! Ştiu că`I vina mea.
Mergeam amândoi pe stradă
Dar te ignoram.
Nu mă întrebaa de ce
Nu mi`am răspuns nici mie.
Acum mi`e frică să te caut.

O să caut în schimb fericirea…
Acolo, pe stradă.
Sau într`un copac.

Mă cert cu Timpul.

Zilele`mi sunt numărate.
Aud ticăitul ceasului în fiecare noapte.
Nu`mi dă voie să dorm.
Mă tot cert cu el,
Dar următoarea noapte…
E acolo iar.
Nu înţeleg ce-mi spune.
Încerc să-l ascult dar nu pot!?
Ţipă şi brusc se opreşte.
Apoi îi aud gemetele
Ce se sting uşor atinse de primele raze de soare.
A mai trecut o noapte.

Timpul Trece

Tic-Tac,Tic-Tac.
Timpul trece!
Tu`l auzi?

Te`ai întins liniştit în pat,
Nici nu te-ai rugat,
Vrei să dormi,
Tu aştepţi ziua de mâine.

Deşi ai ochii închişi,
O lacrimă udă obrazul până jos.
Te`ntrebi de ce?
E lacrima ce lasă`n urmă
Viaţa ta amară.

Tic... Nu te lasă să dormi,
Vrea să`ţi spună multe
Dar tu nu`l laşi.
Te foieşti, râzi, cânţi.
Plângi.

Seara asta tic`tac ţi`a spus povestea ta…
Care s`a terminat…
Rămâne Tic`Tac.

De vorbă cu Lumânarea.

În seara asta îţi scriu după şoapta lumânării
Privesc lumina celor două lumânări
Şi încerc să găsesc în ea
Povestea noastră.

Ard aşa de liniştit
Şi-şi vorbesc în şoaptă…
Sunt atât de aproape.
Aşa suntem şi noi. Sau eram.
Priveam adânc, fără nici-o vorbă.

Glasul unui vânt atinge`n treacăt flacăra lor
Ce începu a tremura…
Se zbat fiecare,
Dar in loc să se`apropie,
Fug una de cealaltă.
Aşa eram şi noi. Sau vom fi.

Vezi tu,
Asta-i problema cu Iubirea,
Când începe,
Crezi că arde ne`ncetat.
Dar şi lumânarea începe să se topească,
Flacăra se micşorează.
Rămâne ceara… şi`o licărire.

Asta nu ştiam noi. Sau nu ştim.

Ei bine,
Dar lumânarea asta mi`a făcut mie viaţa luminată.
Pentru un minut, o luna, o viaţă.

Asta n`ai ştiut tu. Sau nu vei sti.

iubire?

Arzi în sufletul meu,
Mişcând valuri de iubire.

Luminez împrejurul tău
Făcând să crească un zâmbet de iubire.

Priveşti în`lăuntrul meu,
Tâşnind un izvor de iubire.

Alerg în jurul tău,
Asfaltând drumuri cu iubire.

Aceste rânduri nu le`am scris pentru tine,
Dar sunt pentru Iubire.

Azi, Undeva, Acum!

Azi ţi`am scris o rimă,
Dar mâine`o vei şterge cu o lacrimă.

Ieri ai fost lângă mine,
Acum rămâi o umbră`n viitor.

Undeva mergeam ţinându`ne de mână
Aici e doar poza ta în mâna mea dreaptă.

Atunci te aveam în inimă.
Acum deschid uşa şi plec.

A căzut o stea!

O stea a căzut pe`o frunză,

Şi`au plecat la plimbare.

Vântul nou venit cu toamna,

A plecat cu ei, i-a plimbat în lumea largă,

Lume handicapată ce ne`nconjoară.

Dacă şi steaua a fugit din locul ei,

Înseamnă că s`a săturat să privească în lumea noastră.

Răutate, ură şi minciună.

Război, falsitate şi laşitate!

Mai rămâne ceva?

Lăcomia , teama , mândria

Este lumea ce ne`nconjoară.

Pe scaunul din dreapta,

O tipă “mişto” îşi scoate telu` cu touch de 30mil,

Iar în stânga,

Domnului obosit şi transpirat

Îi iese degetul mic din pantof.

La semafor daca nu traversezi repede

Din spate te împing zeci de concurenţi,

Aleargă spre trotuar zici că se dă mămăligă.

Iar am uitat să zâmbim.

Păi cine să mai zâmbească?

Tu ai făcut asta azi?

Acum te pui în pat pe partea dreaptă,

Stai 7minute , te întorci pe stânga,

Iar peste 4 minute te ia somnul tot pe dreapta.

Stii asta, ca de 20 de ani tot aşa`I în fiecare seară.

Gândurile mi s`au luat la bătaie,

Nu le mai suport,

Nu se suportă nici ele.

Tu … te mai suporţi?

Ştiu că e o postare handicapată…

Aşa mi se pare lumea acum.

Deşertaciune`i Tot!