Deseori stau si ma intreb…
Oare ce`i viata?
Oare de unde a aparut?
Cum ar fii fost daca un m.as fi nascut?
Cum va fii dupa ce mor?
Simple intrebari ce asteapta de mult un raspuns.
Sunt pe o scena… oamenii ce ma`nconjoara
Sunt spectatori…
Cei cunoscuti – personaje.
Tot ce fac sunt simple scenarii,
Eu scriu rolul, eu regizez,
Dar mai sus e El…
Totui ca o complexa piesa de teatru.
Ce se intampla cu mine?
Mi se pare ca lumina reflectorului…
S-a stins.
Viata incepe sa-si piarda aroma…
Total intra intr`un negru vis,
Rareori inflorit cu cate o luminita colorata,
Ce repede isi pierde stralucirea
Si dispare in ceata.. in abis.
Oare un prietenii sunt cei care
Trebuiau sa fie langa mine?
Sa ma tina de mana
Si la nevoie sa ma indrume?
Ei bine afla ca sunt singur.
As fi vrut macar sa-l cunosc pe el,
Pe Fat-Frumos.
Sa ma`nvete cei binele,
Si cum sa lupt cu raul.
Dar si el s-a stins.
Luand dupa el
Si binele si raul.
Si stau acoperit de mii si mii de ganduri
Care tot mai mult par sa ma inece,
Fiecare mai patat decat altul,
Mai hidos si decolorat.
Unde`i ziua aceea plina de zambete colorate
cand langa mine stateau numai inimi luminate??
Au plecat… si-au stins lumina,
Si m-au lasat sa ratacesc in neant.
Si acum. Stau singur,
Undeva departe de toate,
Le.am lasat sa se certe,
Sa`si descarce ura cea murdara.
Dar cu mine… ce sa va intampla?
Cand voi fi din nou eu oare?
Acelasi eu, inchis de toti
Dupa cutiuta goala numita de toti “tu”??
As vrea sa pot fii din nou
Acelasi eu,
Patat de`o infinitate de culori,
Dand lumina tuturor,
Incepand cu Eu`.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu