Când vorbim de urât, ne gândim la lucruri imposibile de privit sau de abordat, cel puţin din punctul nostru de vedere. Asta pentru că urâtul nostru nu e urâtul vostru. Frumoasa mea nu e frumoasa ta.Ce e urât, de obicei e fie ascuns fie acoperit. Sau pe cât se poate i se interzice existenta. Discuţiile despre urât conţin grimase, pahare oprite în dreptul gurii, priviri fixe şi ochi măriţi. Prietena ta este urâtă...dar tu nu crezi asta pentru că de aia e prietena ta, e frumoasă. Oricum. De unde a venit urâtul şi care este judecata pe baza căruia urâtului i se pune verdictul de imposibil sau de evitat de privit ? De ce e urâtul urât ? Revenim, la începutul şi finalul postului acesta, la celebra şi banala de-acum teorie...totul este relativ.
de pe tastele luichaos_and_smiles
www.inethos.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu