Uitandu`mă in sufletele colegilor mei,
Nu pot trece de un paznic puternic,
Ce`i place`atât de mult a se numi…
`Goliciune`.
Zi după zi,
Azi intr`unul mâine mai departe,
Căutând
Cu un nou gram de speranţa,
Dau de schimbul II,
Falnic ridicandu`se peste toate,
Aratandu`mi legitimaţia de departe:
`Ratuate`.
Pe la sfârşitul saptamanii,
Ajungând si la alţii,
Luminiţa inimii`ncepe`a se`ntrezarii.
Alerg zâmbind de departe,
Dar mă opresc lovindu`ma brusc de uşa.
Paznicul ce adormise`mi
Striga cu disperare:
`Falsitate`!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu