Daca n-ar fi existat Craciunul

Daca n-ar fi existat Craciunul, aceea sublima noapte a Nasterii Mantuitorului, nu ar mai fi fost steaua; magii ar fi ramas peste veacuri niste anonimi intelepti din Rasarit care si‑ar fi continuat cautarile lor pe cerul noptii, minunandu‑se de splendorile creatiei, insa fara sa‑L cunoasca pe Creator.

Maria ar fi ramas o simpla tanara din Nazaret care si‑ar fi trait viata ei obscura. Păstorii ar fi trecut aceea noapte ca oricare alta, pazind oile, fara nici un motiv de a spera la o viata mai buna, fara un Mantuitor si fara sa traiasca o experienta personala cu un Dumnezeu pe care-L cautau.

Anii ar fi trecut, epocile s‑ar fi derulat fara speranta, fara bucurie, fara dor de vesnicie.

De două mii de ori ziua de 25 decembrie ar fi trecut ca oricare alta zi a anului – fara intalniri de familie, fără cadouri, fără momente de meditaţie, fara atmosfera magica de Craciun.

Craciunul nu mai este de mult o perioada, nici un sezon, ci o stare de spirit, insa daca nu ar fi existat, nimanui nu i‑ar lipsi Crăciunul, pentru ca nimeni nu ar avea punct de comparatie ca sa stie ce pierde.

Observati ca nu pomenesc nimic de brad, de Mos Craciun si nici alte elemente pe care noi le asociem acum cu Nasterea Domnului, conotatia lor fiind mai degraba comerciala, decat spirituala. Aici vorbim de Pruncul care vine in lume imbracand toata fragilitatea unui copil obisnuit. El este Pruncul Omenirii, iar asteptarea lui face ca toata simtirea sa capete dimensiuni magice. Aceste sentimente le ai la nasterea acestui Prunc, care nu este orice prunc.

Dar vedem cum pamantenii moderni sunt mai preocupati de cum sa desfaca cadourile, decat de ce e dincolo de ele. Esenta este a schimbului de daruri.

La Nasterea Domnului, Pruncul a primit daruri de la magi, de la pastori, iar cantarea ingerilor este tot un fel de dar. Insa cel mai important dar este cel facut lumii de catre Dumnezeu Insusi: Iisus Hristos.

Darul conteaza, nu pentru valoarea lui, ci pentru semnificatia sa adanca. Lui
Hristos i-a fost adus aur, dar nu saci de aur, ci un semn al unor sentimente, al unui foc care ardea, in semn de multumire pentru o asteptare indelunga. Aurul era si un simbol al regalitatii, al imparatiei. Insa celelalte daruri vedem ca au semnificatii mai clar duhovnicesti: i-au adus smirna si tamaie, nu animale sau bunuri scumpe. Astazi, noi am pierdut semnificatia darului si ajung bietii parinti, de pilda, ca pana cand le-a implinit copilul 5 ani, sa-i fi facut toate cadourile oportune pana la 15 ani. Si nu mai stiu ce sa inventeze.

- Aceasta risipa, pana la urma, nu cumva ascunde un gol sufletesc?

Nasterea Domnului aduce bucuria ca Isus se intrupeaza pentru a ne deschide poarta
mantuirii, dar se intrevede si Jertfa. Daca n-ar fi fost Craciunul, nu ar mai fi siguranţa iertării. Fara copilul în leagăn nu exista cruce şi nici mormântul gol. Viaţa ar fi fost experienta searbada, o corvoada de zi cu zi, fara nici un insotitor apropiat care sa‑ti dea ajutorul si fara un Mantuitor ce a invins moartea.

Daca n-ar fi fost Craciunul, ar fi venit sfarsitul, acel moment misterios, de care ne temem, care urmeaza dupa viata fiecaruia si am fi ramas abandonati fara nicio speranta de rascumparare;

Daca n-ar fi fost Craciunul, ar fi trebuit sa platim tribut toata viata noastra neputintei de a nu putea respecta legea lui D-zeu, deci am fi ramas sub stapanirea unui tiran, a diavolului.

Fara nastere nu mai exista viata, omul ar fi fost cel mai nenorocit dintre toate creatiile pentru ca ar fi fost un proiect abandonat.

Dar Craciunul a existat! Si Domnezeu Insusi s-a facut partas la suferintele noastre, asta imi spune faptul ca nasterea prevestita s-a infaptuit si mai inseamna ca pana la sfarsit planul Lui va birui.

Intelegand ce pierderi mari am fi avut daca n-ar fi existat Craciunul, venirea acestui moment al anului va naste o asteptare, un freamat si presupune o pregatire spirituala, traita plenar de intreaga fiinta. Intr-un fel, pe masura ce se apropie sarbatoarea, e un amestec de teama, bucurie si speranta.