" Mi-e dor să cred în zâne.
Și-n povești cu prinți ce-și salvează prințesele din capcana monștrilor.
Mi-e dor să aud că nunta lor a durat trei zile și trei nopți,
Și că apoi au trăit fericiți până la adânci bătrâneți...
Dar mi-e frică de acel monstru...
De privirea lui, de puterea lui de a iubi,
Mi-e frică de sufletul lui...
Mi-e frică pentru că uneori monstrul ăsta-s chiar eu.
Aș vrea să știu că-i doar o vrajă
Și vraja trece,
Monstrul pleacă
Și-am să pot iubi frumos. "
( să nu aruncați cu roșii-n monitoare, că nu au ele nicio vină ) .
Până ne mai scriem, să iubiți frumos !
Pe curând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu