un an nou.

uite'a trecut încă un an.

nu te mai întreb ce'ai facut cu el.

iti doresc doar un an nou plin de împliniri,

si cu multe zâmbete aruncate peste el.

la multi ani in noul 2010'.

[restul povestim mai tarziu.]

strigat mut

O strigare sparse întunericul camerei.
Era linişte, o puteai vedea.
Dintr-un suflet pătat
Ca un vierme inelat, ieşii plângând,
Părăsindu-şi trupul secat.

Nici măcar putere să se audă n`are
E mult prea doborât, călcat,înecat.
Găuri îi împodobesc haina cea scuipată,
De vreme, timp si Tine!

E doborât, victorie!!
Toţi aleargă să culeagă crengi
Din arborele căzut…

S`a dus, nu a reuşit să fie cavalerul inimii tale.
Nu mai vine,
Îl chemi dar ploaia murdară`i
Acoperă privirea, nu te mai aude!

Am plecat…

craciun sau nu.

cred ca v`aţi saturat sa tot scrie lumea una alta de `Crăciun`.
crăciunul meu? nu a fost unul chiar reuşit.
dar am stat sa mă gândesc
Ce înseamnă `Crăciun`? am căutat si in dex. nu am găsit mare lucru

un subiect? Cristos sau Moş Crăciun.
pe cine alegi?
vad ca mai toţi din jur sunt atât de preocupaţi:
- Cadouri, Cadouri, brad, împodobit, mâncare, băutura -> Moş Crăciun
- Aur,Smirna si Tămâie, Iesle, Stele, Cantare si Bucurie -> Cristos.
. Tu anul acesta pe cine ai ales?

măcar... tu, Credinciosule, azi in ziua sfânta,
ai dat pe la biserica, o secunda sa te`nchini?
sau ai inclinat doar farfuria si paharu`
si i`ai dat o calda`mbratisare ,
`pruncului cu coarne`?!
. De data asta... pe cine`ai ales?

Cati oameni sunt singuri de crăciun?
Tu ai fost vreodată singur?
Din tot ceea ce primeşti,
Zi de zi, ce ai dăruit azi?
Măcar… măcar un zâmbet,
Ai ştiut sa`l dăruieşti?

Crăciunul… nu.
Stop!gata.
Fara crăciun.
I hate christmas parties.

Naşterea pruncului Iisus!
Da, asta reprezintă ziua de astăzi.

dar... ce aţi petrecut fara Sărbătorit?
… daca aţi făcut asta.. pana la urma,
Voi CE ATI SARBATORIT?

Va las in tristeţea voastră de care mi`e scârba.
mă duc in lumea mea.

bai, e iar Craciunul.

da ma, e soare, e zapada, e tot ce vrei.

hai ca fac curat si eu prin casa, cu miros de brad, praf si parfum de stele.

si apoi scriem aici mai multe.

Sarbatori Zambarete!

O Poveste cu iubire.

[ urmeaza randuri aiurea:]

Nu oricare Poveste,
a mea si`a ei Poveste.
Poveste rupta.
A fost odata.
Acum sunt cioburi.
Cine`i in stare sa le lipeasca?


eu o iubesc.
Ea alearga spre sfarsit.
eu ma gandesc la Ea.
Ea`i fericita`n lumea Ei.
eu nu renunt la Ea.
Ea a aruncat visul nostru.

acum ce`a mai ramas din Poveste?
sa fie oare Poveste cu sfarsit?
nu cred in sfarsit.nu pot sau nu vreau?
dar oare.. ce vreau?ce fac?ce ar trebui sa fac?

nu stiu.

eu?
Ea?

lacrima.

Iţi incalzeste obrazul
Alunecând grabita`n jos
Si iţi luminează ochiul
Dandu`i strălucire`n întunericul lumii.


De unde`a apărut?
Cine a folosit`o prima data?


Te spăla de tristeţe
Si iţi curata sufletu`apăsat.
Ea iţi desenează pe obraz
Calea spre zâmbetul înaripat.

O ai când plângi,
Dar o ai si când razi.

Oare… când mori,
Ce mai ai?!

singur acum.

E atâta linişte.
Am intrat in camera mea…
Gol!

Te strig cu voce tare
Te chem, unde Eşti?!
Am nevoie de Tine!
De ce m`ai parasit acum,
De ce nu mai simt mana Ta
Ţinând`o pe a mea?
De ce Te mai întreb de ce?

Gata!
Fara de ce…

iar sarbatori.

Afara s`au aprins `luminiţele` si mă uitam
Cum anul ce`a trecut postam de aceste sărbători de iarna
Si va ziceam cu câta nerăbdare aşteptam acele zile
Colorate, cu beculete ,
Cu acea atmosfera calda din fata focului
In miros de portocale.

Azi stau.
Mă uit la mine, in jurul meu…
Nu lipsesc portocalele, lipsesc chiar eu.
Nu mai doresc aşa zile,
Vreau doar o sărbătoare in care sa fiu
Singur Eu cu Sărbătoritul.


Nimic nu mă mai cheamă spre a fi fericit.
Totu`i gri, imbracat cu haine apasatoare…
Sau poate doar sufletul meu si`a pierdut picatura de culori.
A dispărut si zâmbetul si luminiţele si lacul.
Am dispărut de tot.

Ştiu ca vei citi asta, si`ti zic:
Da`mi inima ta,
Si voi mişca stele,
Voi muta luna.
Ne vom juca cu ele si ti le voi face cadou.
Da`mi inima ta, si întreaga lume va fi a noastră.
O vom imparti si o vom colora.

Vreau sa renunţ.
Prea mult cant : `am sa`mi trag un glonţ in cap
Si`am sa`mi fac o gaura,
Si`am sa vad lumea prin ea!`

Alergam sa ajung stelele,
Dar m`am împiedicat d`un pai.
Ridica`mă si pune`mă sus pe stanca.

Vreau un nou început…

nu fac campanie, casc ochii.

ma nu stiu,

http://romaniantipsd.ro/

...

eh` se pare ca ne`am fript.
speram la 5ani de Romanie curata si bogata:-??
:-j.

pierdut.

tocmai m`am pierdut pe mine.
si`n cautarea de a ma gasi,
am dat peste toate, peste alte, nu m`am gasit, doar m`am regasit.


Accepta ca sa poti uita.
Sunt momente in trecutul nostru care persista si continua sa existe si sa traiasca impreuna cu noi. Amintiri de care am vrea sa scapam cu orice chip nu ne dau pace si promit sa ne urmareasca mereu. Cateodata ne fac bine, dar de cele mai multe ori ne provoaca sa ramanem blocati intr-un trecut mult prea indepartat, intr-un timp ce nu va fi nicicand reversibil. Si atunci de ce nu uitam? Uitarea ar fi antidotul perfect pentru a scapa de imaginile chinuitoare din trecut. Dar nu uitam ceea ce vrem. Paradoxal, desi memoria omului este selectiva, ea alege sa retina ceea ce noi ne dorim cel mai mult sa dispara si invers. Spun asta pentru ca, de cand ma stiu, mi s-a spus ca sunt o persoana imprastiata, ca intr-o buna zi o sa-mi pierd si capul (impreuna cu portofelul, cheile, banii, actele de la masina si altele). Deci pot sa uit. Sunt chiar buna la asta. Atunci de ce nu uit si ceea ce-mi propun sa uit? Imi spunea cineva ca este important sa invat sa traiesc acceptand trecutul si ca orice efort de a-l face sa dispara este zadarnic. Zicea ca numai atunci cand voi invata sa il accept voi incepe, probabil sa-l si uit. Sau sa-l accept ca pe un trecut si atat.
[http://adriana-myspecialplace.blogspot.com]

da si [punct]

sunt in aer... cand ma gaseste cineva, va rog, aduceti`ma si pe mine inapoi.

e ziua ta Romanie

deci la multi ani tie, la multi ani mie,
la multi ani cui o mai vrea.



si un 1decembrie, colorat in 3culori:
rosu,galben si albastru
ca s`avem o tara tru`!

sens unic

ieri, 28 noiembrie, zi cam frumoasa pentru vremea asta,
Proconsul si`a lansat noul album `Sens Unic` [ imi place numele ].
sala palatului, cam plina, lume buna,lume multa.
in deschidere, prietenii de la The Marker - muzica buna, instrumentisti buni, voce - Paul bine tu. ( as avea eu sa le zic una alta, dar lasam pe alta data)
au urmat Proconsul, care au inceput cu ceva ... superb: o fetita imbracata in inger, rostind 1Corinteni13.
apoi, concertul? reusit pe bune, cu tot ce trebuie, muzica buna, lumini bla bla.
Melodia cu Marcel Pavel - First Class, a rupt!
cu stimata doamna Dida Dragan, am ramas putin cam scoat :O
ce facea cu vocea si ce miscare scenica are...wow!
Incheierea?si ea tare, si am sa va las cu gandul ca a fost un concert reusit, si gata, am terminat cu aceleasi ganduri care le`a spus si Bodo la final:
`Dumnezeu sa va binecuvinteze`

[p.s: si nu vreau sa vad comentarii cu privire la intoarcerea lor la Dumnezeu; vrei sa comentezi? analizeaza`te pe tine si apoi suna`ma] - pozele vin si ele in curand, pe curand!

rugă pe o foaie.

Domnul meu…
Ce sunt eu
M`ai creat atât de minunat:
Ai luat o mana de tărană,
Ai suflat o suflare sfânta
Si aşa mi`ai dat mie o viată.

Mi`ai dat o mamă,
Chiar si tată am strigat.
Poate fraţi, surori
O familie unita
Si cu`o dragoste ne`mpartita.

Prieteni am cunoscut.
Am zâmbit si au zâmbit,
Am plâns si a plâns.
Azi, vreau lumina pentru ei sa fiu,
Si al Tău sfânt fiu.

Acum viata mea…
Oare fac ce vrei Tu cu ea?
Oare azi,
Calea mea, e Calea Ta?

Fa acum ca viata mea,
In voia Ta sa se încreadă .
Calea Ta sa o urmeze
Si Dragostea s`o lumineze.

ouf.

Ai numărat vrodata de cate ori ai oftat oare?
Pare prea mult?
Dar măcar intr`o zi, şti de cate ori faci asta?

Inca de la prima suflare,
Ieşind din pântecele mamei tale
Te`a pregătit pentru asta lume,
Si primul lucru te`a-nvăţat:
Ea a oftat.

Ai împlinit un an.
Te`ai oprit din plânsul de copil
Si ai făcut lucrul ştiut:
Ai oftat si tu.

Ai crescut si`ai trecut,
Multe`n viata ai întâlnit.
Acum stai, eşti singur si citeşti.
Dar când crezi ca ai terminat,
Iar o faci:
Si ai oftat.

priviri.

Este dimineaţa si eşti singur in camera.
E singura data când eşti tu.

Ai ieşit din camera
Priviri se îndreaptă spre tine.

Ai ieşit din bloc.
Priviri vin spre tine.

Ai intrat in autobuz
Privirile inca se îndreaptă spre tine.

Ai intrat in liceu
Privirile sunt îndreptate tot spre tine.

Ai ajuns acasa
Privirile se opresc tot spre tine.

Este seara si eşti singur in camera ta.
Privirile tale unde au fost?

lumina mea.

Se lupta sufletul meu
Zdrobit de, ce e mai rău
Cu frica
Prizonier.
nu mă lăsa sa plâng
ajuta`mă sa cant

tu eşti lumina mea
o stea pe cerul meu.
o lampa ce luminează drumul meu.

Luceafărul meu va răsari.


tu eşti lumina mea
o stea pe cerul meu.
o lampa ce luminează drumul meu.

empty`

O lacrima p`un obraz
Un zâmbet in buzunar;
O privire ascunsa
Si un ochi colorat.

Un cântec mut
O strigare acuta;
Un gând nespus
Si`o poveste far' de'nceput.

O lume murdara
Si`un suflet gol;
O viata empty
Si`un om actor.

[ desenul nu v`a facut nici`un rau, deci va roaga sa nu radeti de el]

sentimente desenate.

O raza de soare,
Numai ea a reuşit sa scape dintre nori
Si cu a ei culoare calda
Sa se joace`n parul meu.

Îmi aminteşte
De mâinile tale colorate
Degete catifelate
Cum alta data erau coroana din parul meu.

Acum… acum ce`a rămas?
O amintire vesela
Ce`mi întristează inima
Gandindu`mă ca acum…
Acum unde eşti?


Acum alegi sa iei o guma de şters
Sa ştergi o poveste
Sa ştergi o dragoste
O inima… .
Aşa m`ai şters pe mine.

Dar tu…si eu,
Cum ramane cu aceşti noi doi?
Tu si eu, rataciti si despartiti.

Acum… raze de soare uşor se topesc,
Dar eu… eu inca te iubesc.

ganduri calatoare

Stau afundat in gânduri,
Zâmbete amestecandu`se cu vise obositoare.
Parca`mi aduc aminte
De nopţile apasatoare,
In care stand privind pierdut in zare
A îndrăznit sa apară mica mea zâna strălucitoare.

Au fugit departe sper,
Acele nopţi apasatoare.
Dar au luat cu ele si acel farmec de poveste
Ce dup`o vreme au devenit doar o întâmplare.

Parca tot mergând in vata
Azi ai o dorinţa, mâine poate alta.
Si ea intr`o zi se îndeplineşte,
Dar tu, Om fiind
Uiţi cu câta ardoare
Pana ieri o mai doreai
Si alegi un nou vis,
Si intri iar intr`un abis.

Risipeşti bucuria împlinirii lui
Si alergi mereu in gol
Uitând farmecul vieţii
Si tânjind după mai mult

Dar ajungi intr`o zi in acelaşi loc,
Privind in gol
Si dorind de la început
Doar acel vis mărunt
Din nou sa`l vezi aprins.

Nu`ti irosi visele,
Bucura`te de împlinirea lor.

[ a nu se interpreta rândurile de mai sus. Sunt gânduri calatoare, aşternute de câteva degete aspirând la visul celui ce le`a trimis la plimbare.]

nu are nume…

E colosal, colosal !
Din lacrimi curge un robinet
Si inima`mi zvâcneşte spre tine.

Numai tu si cu mine,
Inmultiti si impartiti
Adunaţi si scăzuţi,
Rămânem aceiaşi…

Pieri din mintea mea!
Revino`mi in inima.

Ramane`n urma o poveste…

Ma uit in urma si te zaresc.
Esti visul meu din toate cel frumos
Ma uit in tine, nu ma mai gasesc.
… Raman cu tine,
Singur acum in mica mea poveste.

te voi intalni`

si ca`ntru`n dans armonios ,

oamenii plutesc usor, inaltandu`se in zbor...
unde totu`i linistit si orice om e fericit

un taram de vis si bucurii;x

pamantul trece si paradisul coboara din cer,

in zori de zi acolo te voi intalni`;x

anotimp uitat de timp`

A mai trecut o vacanta.
Una fromoasa, si cam ultima din soiul ei.
Asta… da,inseamna ca vara s`a sfarsit,
Iar…toamna abia ce`a venit.
A venit in seara asta, da^nd o petrecere la care`am fost chemat si eu.
Fulgere care mai de care mai luminate si curbate,
Picaturi de ploaie, alb, reci sau colorate
Grade mici si`nspre mai mici,
Au fost o parte din prietenii cu care m`am intalnit.
Norii tot mai desi, imbracati in haine groase si albastre,
Stateau undeva mai sus, privind printe picaturi,
Mica noastra lume.
Se bucura si ei, se bucura cat mai stau.

Eu .. stau tot aici, jos, privindu`i de departe asa cum si gandul meu e..
Undeva… cu tine.. acolo departe, intr`un anotimp uitat de timp.

o stea, o lacrima si`un pom

acolo, unde totu`i departe,

unde te pierzi in linistea noptii

statea un pom.

acolo, in liniste,

langa un pom,

Eram un om.

tot acolo,

ca omul rezemat de pom,

sta o lacrima sprijinundu-se`n al lui obraz.

undeva, sus, Erai o stea.

acolo, luminandu`l cu iubirea ta.

to me`

pentru alecs

iti uram un bun venit,
de la Buftea ai venit.

printre giurgiuveni ai stat,
supararea ti`ai luat.

un bun crestin tu esti,
scenete alcatuiesti.
o sugestie iti dam, fii la toate saritor.

sa ramai asa cum esti,
pe Isus tu sa`l iubesti.

ador ploaia

Ador ploaia si tot ce tine de ea.
Ador sa privesc fiecare picatura cum se loveste de cate`un bostacol si se sfarma.
Sa privesc oamenii alergand dezorientati fiind imbratisati de mii si mii de stropi.
Ador sa te sarut in ploaie... unde fiecare picatura ne zambeste.
Sa cant, atunci cand ploaia isi revarsa frumusetea peste mine...

Cumpar furnici`

Iti plac furnicile?
Mi`am oprit intr`o zi privirea peste ele.
Erau multe, toate`ntr`un loc,
cred ca o sarbatoarea,
poate dansul furnicilor...
Daca stai sa analizezi o furnica... :
e atat de mica,
Face lucruri atata de mari.
Sa o urmaresti intro zi intreaga,
cum pleaca dis de dimineata, mersul ei dezorientat...
... Ma uit langa picior, si observ o frunsa cum se plimba`n jurul lui.
Uimit, casc ochii si ma aplec spre ea.
Pun mana si o ridic.
Nici bine nu fac asta,
si de undeva de pe sub ea,
Mica, se oftica si`ncepe`a ma certaO Singura furnica.
Zice ea ce zice, si hop cu avant si asa voinica,
Incepe`a se urca Pana`ajunge sus p`un umar. Si incepe iar a ma certa.
Cadem la pace, si pentru`a ma ierta, cu ea pe umar cu frunza`n mana
Am condus`o pan` la casa unde 10`o asteptau.
Toate zece numai fete, Cum ne`au zarit in ajutor au si sarit.
Dar in plus, pentru al meu ajutor depus,
Am plecat pe mai departe,
Inrosit pe un obraz, cu o amintiri pupacioase,
de la zece furnici frumoase/furioase.

By all means Run!

As each day passes by, there is always a need,
But temptation to drift is a real one indeed.
My ears want to dull and my flesh gets its way,
I need to press through, Lord, to hear what You say.

My eyes want to lower and focus on me,
My heart cries aloud, “Help me see what You see”.
I know that is not how You want me to be,
I`m humbled and thankful, You always show me.

Thank You for showing me where I have been,
You`re faithful to increase my hunger within.
Your graciousness, Lord, helps me see You`re the Source,
Whith Your unending love, wipe away all remorse.

Life is so short, and there`s much to be done,
Keep your eyes set above, and by all means RUN!

Fuga`

Alerg. Sunt prea departe.
Prea departe de mine. Parca atunci cand imi trec privirea in oglinda, nu ma mai zaresc… sau poate prea putin, undeva in departare…
As vrea sa pot pasi intr`acolo sa ma gasesc, sa ma aduc inapoi.
Tot ce eram… Mi`e dor de chitara mea. De veselia mea. Zambetul meu.
S`a rupt o parte din mine.
De ce? Unde s`a dus?
Oare a murit?
Nu… nu poate muri. Dar s`a ascuns atat de bine incat nici ea nu se poate gasi.
Si aucm pnîă ce si lteirle fug de mnie…

Suflet tacut`

[ cotrobaind prin caiete vechi, am gasit de prin clasa a8-a` doua ... scrieri despre .. iubire..sau ma rog, sunt postate mai jos ]



Mereu ma ascund de umbra ce rau ma tradeaza cu tristete.
Imi simt inima ce de spaima imi vibreaza,
Si ma intreb ce rol mai am in viata…?
Cand stiu ca se va ruina tot ce inima`mi viseaza.

Viseaza sa fie incalzita
Cu un trup si suflet sa fie ea iubita,
Cu gingasie sa fie alintata,
De persoana care de`o viata`I cautata.

Sa o anunt ca te`am gasit acum,
Imi este tare frica, sa nu o dezamagesc.
Vad ca esti buna si dulce cu mine,
Mi`e frica… nu vrea din nou sa o ranesc.

Mi`e frica sa`ti dau inimioara mea,
Imi este teama ca nu stiu ce`I dragostea,
Nu vreau sa o iau din nou de la inceput,
Nu vreau sa am din nou sufletul tacut.

Iubirea mea...

Iubirea pentru tine, in suflet eu o port,
Si`ajunge pan`n la ceruri
Precum pasarea argintie
Lunindu`ti calea spre iubirea ce ti`o port.

Iar ochii tai,
Pe mine ma atrag,
Si pe chipul tau se vede
Durerea ta – iar eo o simt,
si`n pieptul meu fiori adanci trezesc.

Tu esti mandra si frumoasa
Cand zambesti,
Cand ma saruti si plangi,
Iar eo in brate`as vrea sa te cuprind.

Cand ochii tai sunt plini de lacrimi,
Ce stralucesc ca stelele pe cer,
Iar eo pe buze`as vrea sa te sarut,
Si sa`ti spun ca te iubesc
Din ce in ce mai mult.


Dragostea ii arata omului cum ar trebui el sa fie. Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si de duiosie si nici nu`ti vine sa crezi ca esti in stare de o astfel de Dragoste.

lacrimi`

fiecare lacrima isi are rolul ei...
si atunci cand sunt mai multe,
sterg tot ce`i greu...

Bucuria, Fericirea sau chiar Gandurile mele

M`am pierdut undeva,
Tot cautand o alta cale.
Sau poate era chiar asta`cale.

M`am ratacit in ganduri,
Alergand dupa ele,
Sau poate...
Gonind dupa fericire.

Poate ca tot cautand,
Am trecut pe langa ele,
Fara a`mi da seama.
Ca langa mine stau... chiar ele.

Poate...poate ca intr`o buna zi,
Ma vor cauta ele,
Sau ne`om intalni la colt de strada.
Oare...voi mai umbla dupa ele?

Sunt doar un pelerin
Intr`un vis atat de strain.

Undeva plecat dupa ele:
[bucuria, fericirea sau chiar gandurile mele]

Desertaciune`a desertaciunilor

Deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!
Da…
Soarele răsare, apune si aleargă spre locul de unde răsare din nou,
Vântul sufla si el spre miaza-zi, si se întoarce spre miaza-noapte; apoi iar se întoarce si repeta acelaşi curs.
Toate râurile se varsă in mare, si ea tot nu se umple.
Toate lucrurile sunt intr`o necurmata frământare, ochiul nu se mai satura privind, si urechea nu oboseşte auzind,
Ce a fost, va mai fi, si ce s`a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.

Mi`am pus inima sa cerceteze si sa adâncească cu înţelepciune tot ce se întâmpla sub ceruri.
Am văzut tot ce se face sub soare, si iată ca Totul este deşertăciune si goana după vânt.

Am zis inimi mele: „Haide!vreau sa te încerc cu veselie`,
Si gusta fericirea!”
Dar iată ca si aceasta este o deşertăciune.
Am zis rasului: „Eşti o nebunie!”
Si veseliei: „Ce te inseli degeaba?”

Mi`am strâns argint si aur,
Si bogaţii de imparati si regi.
Mi`am adus cantareti si cantarete, si desfrânarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.

Am ajuns mare,
Mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea,
Tot ce mi`au poftit ochii, le`am dat’
Nu mi`am oprit inima de la nici o veselie,
Ci am lăsat`o sa se bucure.
Apoi m`am uitat cu băgare de seama la toate lucrurile pe care le făcusem,
Am văzut ca in toate este numai deşertăciune si goana după vânt, si ca nu este nimic trainic sub soare`

Toate isi au vremea lor,
Si fiecare lucru supt cer isi are ceasul lui.
Naşterea isi are vremea ei, si moartea isi are vremea ei.
Iubitul isi are vremea lui, si uratul isi are vremea lui.

Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
Orice lucru El il face frumos la vremea lui;
A pus in inima lor chiar si gândul veşniciei, măcar ca omul,
Nu poate cuprinde,
De la început pana la sfârşit, lucrarea pe care`a făcut`o Dumnezeu.

Am ajuns sa cunosc ca nu este alta fericire pentru ei,
Decât sa se bucure si sa trăiască bine in viata lor;
Dar si faptul ca un om mananca si bea,
Si duce un trai bun in mijlocul întregii lui munci,
Este un dar de la Dumnezeu.


Am ajuns la cunoştinţa,
Ca tot ce face Dumnezeu dăinuieşte in veci,
Si la ceea ce face El nu mai este Nimic de adăugat,
Si Nimic de scăzut,
Si ca Dumnezeu face aşa pentru ca lumea sa se teama de El.

Soarta omului si a animalului par a fii aceleaşi;
Cum moare unul, aşa moare si celalalt,
Toţi au aceeaşi suflare,
Si omul nu întrece cu nimic pe dobitoc;
Căci totul este deşertăciune.
Toate merg la un loc:
Toate au fost făcute din tarana si toate se întorc in tarana.

M`am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare;
Si iată ca cei apăsaţi vărsa lacrimi,
Si nu este nimeni sa`i mângâie!
Si am găsit ca morţii,
Care au murit mai înainte,
Sunt mai feciciti decât cei vii.
Dar mai fericit decât amândoi,
Am găsit pe cel ce nu s`a născut inca,
Fiindcă n`a văzut toate relele care se petrec sub soare.

Nu te grăbi sa deschizi gura,
Si sa nu`ti rostească inima cuvinte pripite
Înaintea lui Dumnezeu;
Căci Dumnezeu este in cer,
Iar tu pe pamant.
De aceea sa nu spui vorbe multe.
Căci daca visele,
Se nasc din mulţimea grijilor,
Prostia nebunului
Se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.

Mai buna este întristarea decât rasul.
Căci prin întristarea fetei,
Inima se face mai buna.
Mai bine sa asculţi mustrarea înţeleptului
Decât sa asculţi cântecul celor fara minte.

Nu te grăbi sa te manii in sufletul tău,
Nu zice : „Cum se face ca zilele de mai intainte,
Erau mai bune decât acestea?”
Căci nu din intelepciune vorbesti asa.
Uita`te cu băgare de seama la lucrarea lui Dumnezeu:
Cine poate sa îndrepte ce a făcut El strâmb?

Da, mi`am pus inima in căutarea tuturor acestor lucruri,
Am cercetat toate acestea,
Si am văzut ca cei intelepti
Si faptele lor,
Sunt in mana lui Dumnezeu.
Atât Dragostea cat si Ura.
Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte;
Totul este înaintea lor in viitor.

Bucura`te tinere in tinereţea ta,
Fii cu inima vesela cat eşti tanar,
Umbla pe căile alese de inima ta
Si plăcute ochilor tai;
Dar, sa sti ca pentru toate acestea
Te va chema Dumnezeu la judecata.

Om deşertăciune a deşertăciunilor;
Totul este deşertăciune!

Ploaia de primăvara

Ploua iar…
De data asta,
O ploaie lina de primăvara.
Stau si privesc cum fiecare picătura
Se sfarmă in mii de stropi atingând pamantul.

As vrea ca picăturile
Sa se lovească de mine,
Si odată cu mii de stropi
Sa se spargă cu ei si infinitatea de gânduri
Ce aleargă haotic nelasandu`mă sa adorm.

Sau…sau poate as vrea sa fiu o picătura de ploaie,
Purtata undeva departe…
Atingând pe cine vreau,
Sau doar sfarandu`ma
S`o iau de la capăt iar.
As vrea sa fiu
Doar o picătura
Ce sa sfarmă`ntr`o noapte plina de culori`.

Tu`!

Tu...
Ai facut din mine ceva nou,
Ceva mult dorit, poate chiar si de Tine.
Si acum stau, si esti langa mine,
Si iti pot simti rasuflarea calda,
Ce ma invaluie, imbratisandu`ma.

Acum…acum totul e asa bine,
Stau tinandu`Te de mana,
Ma incalzesc atingandu`Te,
Si inima canta atunci cand Tu esti langa mine.

Cuvantul tau,
Doar auzindu`Te, faci sa izvorasca in mine
Un firicel de iubire,
Ce alaturi de Tine,
Se transforma`n fluviu,
Da… fluviu de iubire.

Vreau sa stau in bratele Tale,
Sa simt mangaierea Ta
Atingandu`mi lin inima…
Vreau sa Te tin de mana,
Si impreuna sa pasim intr`un singur pas,
Formand amandoi acelas glas.

E gol…

Da, parca pe zi ce trece,
Uitandu`mă in sufletele colegilor mei,
Nu pot trece de un paznic puternic,
Ce`i place`atât de mult a se numi…
`Goliciune`.



Zi după zi,
Azi intr`unul mâine mai departe,
Căutând
Cu un nou gram de speranţa,
Dau de schimbul II,
Falnic ridicandu`se peste toate,
Aratandu`mi legitimaţia de departe:
`Ratuate`.



Pe la sfârşitul saptamanii,
Ajungând si la alţii,
Luminiţa inimii`ncepe`a se`ntrezarii.
Alerg zâmbind de departe,
Dar mă opresc lovindu`ma brusc de uşa.
Paznicul ce adormise`mi
Striga cu disperare:
`Falsitate`!

prin biserica`

De ce azi,
parca mai rau ca oricand,
stam in biserica incalzind doar un scaun,
murdarind un pres din fata usii,
uitandu`ne urat la `nu-stiu-cine`
si plecam de acolo nestiind de unde s`a citit,
dar bine documentati despre ce`a facut `nu-stiu-ce`frate`
saptamana ce`a trecut,
sau cum `nu-stiu-care`sora` nu`si are baticu`ntr`o culoare.

De ce preferam sa ne uitam la ambalaje,
Si sa trecem parca prea usor de eticheta sufletului lor?
Ce rezolvam daca judecam inainte de`a cunoaste,
Daca barna din ochi ni se ingroasa?

De ce alegem a pastra deseori,
Atatea zambete ascunse in buzunarul inimii,
Lasandu`le acoperite de praf,
Cand le`am putea folosi a stege`un obraz inlacrimat?

Ce bine`ar fii de`am sti a renunta,
La aceasta`ntrebare ce ne seaca,
Lasand in urma mii de pacate,
Privind in fata`n unitate.

doar un gram`

Se tot zvoneste pe ici pe colo,
cum ca in lumea ce ma aflu ratacind,
acum cand ai zice ca ea`ti poate oferi tot ce ti`ai dori,
ar lispi un singur lucru, si char mic.

Dar cand toti alearga pe ici pe colo,
Banii si placerile vietii acoperind acest mic gram ce ne lipseste,
Incepem sa invatam sa traim fara,
Parca ne mai vrand sa vedem ca el lipseste.


Parca`l cautam uneori, in somn,
Sau momente cand ne simtim singuri,
Numai atunci ne aducem aminte ce bine n`ar prinde
Un singur gram,
Nu de aur,
Ci de iubire.

vorbe...

Am auzit cum ca…
Atunci cand dormi,
Nu mai conteaza unde dormi,
Pe ce , sau cu cine,
Pentru ca toate acestea sunt acoperite
Parca si ele de linistea somnului.

Nu vreau sa cred asta.
Nu…
Atat de mult doresc sa stau sa veghez somnul
Unei mici persoane,
Sa adorm usor langa ea,
Plimbandu`mi mainile`n parul ei catifelat,
Atingandu`mi fata de obrajorii ei fini.
Ochii ei,
Mai stralucitori decat orice stea ce s`a vazut,
Imi fac lumina`n intunericul noptii
Aprinzandu`ne inima,
Si formand o singura stea.

cer, pamant ?

Pamantul e asa.. ca o masa; nu stie nimeni unde se sfarseste. Are munti si ape, are campii, pasari si oameni; are de toate, cine le mai stie

Tot ce`i pe pamant se naste si moare; nimeni nu poate opri asta. Ce`i in cer e vesnic; acolo`i locu` bun: cu lumina, cu pomi si cu dulceata; acolo Dumnezeu e aproape.

Am visat odata ca ma purta cineva prin cer; da` nu puteam sa sufar, ca erau numai cantece si lumina multa. Poate nu eram vrednic...

Ce`o fi fericirea?

Fericirea e o pasare.
Dar nu o pasare ca oricare alta
O pasare plasmuita din pulbere de aur,
Din pulbere de aur.
Pasarea aceasta
Vine de undeva, de departe,
Vine si ti se asaza pe umar,
Pe umarul stang,
Deasupra inimii
Ti se asaza pasarea fericirii.
N`o vezi,
O simti numai.
Iar daca vrei s`o prinzi
Nu poti s`o prinzi
Nici cu mana,
Nici cu lantul,
Cu nici un fel de capcana
Nu poti s`o prinzi.
Uneori pasarea fericirii
Iti sta pe umar mai mult,
Alteori mai putin
Si cand ii vine ei sa plece, pleaca.
Zboara si se pierde in vazduh,
Poate chiar se topeste in vazduh,
Nu stie nimeni.

ce`o fi viata?

Poate viata o fi sangele acela viu,
Care`i umbla omului prin trup.
Nu ai sange,
Nu mai ai viata.
Nu! Viata trebuie sa fie si altceva, nu numai sange.
Poate viata o fi o flacara
O flacara alba,
O flacara galbuie
O flacara rosie,
Cine`o aprinde si de ce`o aprinde?
Cine`o stinge si de ce`o stinge?

- R.i.P Coco`-