miercuri, 30 noiembrie 2011

Călătorie dezordonată

Privesc stingher cum luminia felinarelor își face loc prin ceață.
Nu mă pot decide dacă întunericul vine de la Luna sau de la Lume.
Luna este albă și chiar strălucește – printre nori, prin ceață și în întuneric.

Poate că atunci când lumea doarme,
Răutatea iese din trupurile noastre și lasă sufletul să respire.
D`asta este noapte, d`asta putem visa.

Închid ochii și pășesc pragul de care mi`a fost întotdeauna frică.
Lângă poarta veche sta un bătrân zâmbitor ce`mi strânse mâna urându`mi bun venit.
Durerea ce`o simțisem până atunci în mine, trecu imediat.
Nici capul, sau unghia tăiată prea adânc, nici ele nu mă mai dor.
Simt o adiere răcoroasă cum îmi traversează trupul, dar imediat pleacă, lăsându`mă mai curat.

Note muzicale îmi cuprind mintea și mă ajută să alunec în tărâmul sacru.
Zâmbitor, privesc în jur, la corul ce`l aud. Lumea se oprește pentru un refren și privește Lumina Albă, de unde o voce caldă, anunță că Pacea tocmai a sosit Din Nou pe Pamânt.
Corul continua să cânte dar parcă nu`i mai ințeleg... Aud doar ticăitul ceasornicului de lângă Lumina Albă, doar el continua să țină ritmul pianului ce atinge inimile noastre.

Mă alătur celor ce`și țineau ochii închiși și mâinile ridicate, cântând o ultimă strofă din cântecul ce parcă eu îl scrisesem. Îmi parea atât de cunoscut ...
Închid ochii și regenerat fiind de armonia melodiei, îmi ridic mâinile știind că Acolo ridicate, se prind de Ceva... de Cineva care mă ajută să continui drumul.

Curând simt din nou acea adiere.. acum nu mă pot decide, este caldă sau... parcă`i rece...
Temător deschid ochii. Sunt lângă felinar, doar eu cu umbra mea... Și ceața.
Înaintez pe cărare numărând stâlpii și fredonând refrenul cântecului.
Azi mi`am amintit că sunt Creat Învingator.

3 comentarii:

Piedy spunea...

Good job ma' friend. be blessed

Masaj erotic Bucuresti spunea...

frumos...tine-o tot asa!

Alinush spunea...

Superb!
Citind mi te-am imaginat si am inceput sa plang...