miercuri, 30 iunie 2010

Perle de Bac 2010!

Cum deja ştim, în fiecare an apar perle.
Anul acesta este ceva mai special, ţinând cont că şi eu am fost printre cei care au dat bacu.
Haideţi să râdem şi să plângem :

"Omul bun nu se bate pe copii, se vorbeste politicos cu batranii, se saluta politicos pe doctori si pe oamenii de stiinta".

"Daca are omenie, alti oameni se uit la tine un alt ochi".

"Omenia este caracter moral si definitoriu".

"Omenia poate dauna cand e perceputa ca mijloc perfid de a profita".

"L-a vazut Spanu si l-a convins pentru a-l face asistentul lui" (referindu-se la Harap-Alb).

"Harap-Alb a trebuit sa-si ia viata in propria lui mana"

"Cand privesc in al tau ochi ma simt de parca ma sufoc"

"Personajele vorbeste in modul dialog".

"Iorgu de la Sadagora nu are stofa de amorez, ca in loc sa-si apere tipa, el fuge de barba-su!"

"E bine sa faci fapte bune, dar nici prea multe bune sa nu fie, ca pe urma o sa fii luat de prost si asta-i cam nasol."

"Personajul principal din basm a fost alb la inceput, dar s-a facut negru de suparare, ca l-a prins Spanu si l-a bagat intr-o fantana de unde a iesit decat ametit si rob".

"Prietenii lui Harapi Albi erau inalti de ajungeau pana la soare si luna, iar apoi se faceau la loc mai mici si vorbeau cu tovarasul lor care statea la sol".


Revin cu alte perle după ce mai descoperim.

joi, 24 iunie 2010

Salvează Lumea!

Omule, cunoaşte`te.
Timpul a expirat! Salvează lumea!
Lasă cântecul inimii tale să cânte,
Adu un zâmbet nou pe chipul aproapelui tău.

Lumea aleargă în direcţia greşită,
Undeva între bine şi rău,
Între lumină şi întuneric.
Oare cât de departe poate merge?

Lacrimi curg pe fiecare obraz.
Inundaţii, cutremure,
Case distruse, copii fără părinţi.
Ieri ai fost un prinţ,
Dar azi eşti doar cerşetor.

Doamne, azi mă întorc din nou.
Şterge lacrimile copiilor Tăi,
Şi lasă mila Ta să cadă,
Pentru că eşti Dumnezeul care dă, şi care ia.

Îmi ridic mâinile,
Te laud în necazul meu.
Nu contează unde sunt,
Pentru că fiecare lacrima cade`n mâna Ta.

Când speranţa moare şi cad,
Eşti Cel ce mă ridică, eşti lângă mine.
Îmi ridic ochii spre ceruri,
De unde`mi va veni ajutorul?
Ajutorul îmi vine de la Dumnezeu
Făcătorul cerurilor si pământului.

Aşteptare.

Încerc să mă ridic.
Dintre picăturile nopţii
Ce se bat în sufletul meu.
Vântul îmi loveşte inima cu amintiri,
Făcând să se vadă ridurile adânci.
Am căutat soarele
Acolo unde ştiam că l`am lăsat.
Dar nici el nu mai e,
Probabil l`ai luat tu când ai plecat.
Nu a fost întotdeauna aşa,
Îmi amintesc zile mai senine.
Acum mă lupt cu vocile din mintea mea
Ce mă rătăcesc în întuneric.

Îngenunchez în gălăgia gândurilor,
Sperând să mă regăsesc.



Aştept în tăcere,
Printre zecile de secunde ce se scurg,
Făcând să răsune timpul,
Ce parca nu mai are răbdare cu mine,
Oferindu`mi doar vibraţiile scânteilor de vis.

duminică, 13 iunie 2010

discurs pentru Sfârşitul Liceului.

Azi, cu emoţie , nostalgie , zâmbete ascunse şi lacrimi uşor tremurând printre gene, vom spune “Rămas bun liceu, rămas bun copilarie”.

Nu am crezut că acest ultim eveniment va fi atât de greu, atât de dureros.
Nu m`am gândit că într`o zi voi trăi aceste clipe cu atâta intensitate.

Îmi amintesc prima zi de liceu,
cum stând pe aceleaşi locuri, cu inima bătând puternic, abia aşteptam să`mi cunosc colegii, noii prieteni ce urma să`i am, profesorii şi dirigintele.

Astăzi stau înaintea dumneavoastră domnilor profesori, cât şi a voastră scumpi colegi şi nu`mi vine a crede că aşa uşor s`au scrus anii de liceu..
La început cu bune, cu rele, am ajuns la concluzia că putem trăi intr`o societate ce timp de 4 ani ne va fi a doua casă.
Este un sentiment ciudat: un ochi plânge şi altul râde, pentru că deşi cu toţii ne bucurăm că se termină perioada liceului, totuşi ceva ne va lipsi:
- Acele dimineţi când cu greu ne dădeam jos din pat pentru o nouă zi de scoală,
sau zilele pline cu Combinări de N luate câte K.

Domnilor profesori, după această perioada în care unii dintre dumneavoastră ne`aţi fost părinţi, cu greu ne gândim că mâine nu vom mai întârzia la ore, nu vom mai avea acea emoţie de când deschideaţi catalogul.
Dar să ştiţi! Părticele din inimile noastre vă aparţin şi nu puteţi fi scoşi din ele.

Domnule diriginte, Diri, deşi a fost cam greu cu noi la început, ne`aţi apropiat.
Atât de dumneavoastră cât şi unii de alţii.
Ca un bun părinte aţi ştiut să ne ţineti “acasă”.
Cu o matematică glumeaţă şi jucăuşa, deşi nu mereu am arătat, ne`aţi sădit în suflet câteva grame de iubire ce vă poartă numele.

Colegi... nu am de gând să vă ocolesc. Am petrecut aceşti ani împreună, ne`am certat, ne`am cinstit, ne`am îmbătat , uneori am şi învăţat. Am fost fraţi, şi ştim că acolo unde este “frate lângă frate” , lumea e mai bună. Vom rămane legaţi de aceste amintiri pentru restul vieţii.

Acesta nu este un şfârşit! Este doar un nou început. început al unei perioade de finisare a construcţiei ce`a fost ridicată în aceşti 4 ani.
Doresc tutoror colegilor de clasa a 12a, baftă la examen şi cu drag sperăm să ne revedem la întalnirea de 10 ani, in 2020.
Vouă , colegilor ce rămâneţi în liceu, aveţi grijă de voi, cât şi de domnii profesori.

Dar! Acesta nu este nicidecum un discrus în care zicem “ Adios Amigos”
Este doar un discurs de Au revoir, Aufwiedersein, see you later, la revedere, sau cum doriţi să`i ziceţi.