luni, 20 decembrie 2010

Daca n-ar fi existat Craciunul

Daca n-ar fi existat Craciunul, aceea sublima noapte a Nasterii Mantuitorului, nu ar mai fi fost steaua; magii ar fi ramas peste veacuri niste anonimi intelepti din Rasarit care si‑ar fi continuat cautarile lor pe cerul noptii, minunandu‑se de splendorile creatiei, insa fara sa‑L cunoasca pe Creator.

Maria ar fi ramas o simpla tanara din Nazaret care si‑ar fi trait viata ei obscura. Păstorii ar fi trecut aceea noapte ca oricare alta, pazind oile, fara nici un motiv de a spera la o viata mai buna, fara un Mantuitor si fara sa traiasca o experienta personala cu un Dumnezeu pe care-L cautau.

Anii ar fi trecut, epocile s‑ar fi derulat fara speranta, fara bucurie, fara dor de vesnicie.

De două mii de ori ziua de 25 decembrie ar fi trecut ca oricare alta zi a anului – fara intalniri de familie, fără cadouri, fără momente de meditaţie, fara atmosfera magica de Craciun.

Craciunul nu mai este de mult o perioada, nici un sezon, ci o stare de spirit, insa daca nu ar fi existat, nimanui nu i‑ar lipsi Crăciunul, pentru ca nimeni nu ar avea punct de comparatie ca sa stie ce pierde.

Observati ca nu pomenesc nimic de brad, de Mos Craciun si nici alte elemente pe care noi le asociem acum cu Nasterea Domnului, conotatia lor fiind mai degraba comerciala, decat spirituala. Aici vorbim de Pruncul care vine in lume imbracand toata fragilitatea unui copil obisnuit. El este Pruncul Omenirii, iar asteptarea lui face ca toata simtirea sa capete dimensiuni magice. Aceste sentimente le ai la nasterea acestui Prunc, care nu este orice prunc.

Dar vedem cum pamantenii moderni sunt mai preocupati de cum sa desfaca cadourile, decat de ce e dincolo de ele. Esenta este a schimbului de daruri.

La Nasterea Domnului, Pruncul a primit daruri de la magi, de la pastori, iar cantarea ingerilor este tot un fel de dar. Insa cel mai important dar este cel facut lumii de catre Dumnezeu Insusi: Iisus Hristos.

Darul conteaza, nu pentru valoarea lui, ci pentru semnificatia sa adanca. Lui
Hristos i-a fost adus aur, dar nu saci de aur, ci un semn al unor sentimente, al unui foc care ardea, in semn de multumire pentru o asteptare indelunga. Aurul era si un simbol al regalitatii, al imparatiei. Insa celelalte daruri vedem ca au semnificatii mai clar duhovnicesti: i-au adus smirna si tamaie, nu animale sau bunuri scumpe.
Astazi, noi am pierdut semnificatia darului si ajung bietii parinti, de pilda, ca pana cand le-a implinit copilul 5 ani, sa-i fi facut toate cadourile oportune pana la 15 ani. Si nu mai stiu ce sa inventeze.

- Aceasta risipa, pana la urma, nu cumva ascunde un gol sufletesc?

Nasterea Domnului aduce bucuria ca Isus se intrupeaza pentru a ne deschide poarta
mantuirii, dar se intrevede si Jertfa.
Daca n-ar fi fost Craciunul, nu ar mai fi siguranţa iertării. Fara copilul în leagăn nu exista cruce şi nici mormântul gol. Viaţa ar fi fost experienta searbada, o corvoada de zi cu zi, fara nici un insotitor apropiat care sa‑ti dea ajutorul si fara un Mantuitor ce a invins moartea.

Daca n-ar fi fost Craciunul, ar fi venit sfarsitul, acel moment misterios, de care ne temem, care urmeaza dupa viata fiecaruia si am fi ramas abandonati fara nicio speranta de rascumparare;

Daca n-ar fi fost Craciunul, ar fi trebuit sa platim tribut toata viata noastra neputintei de a nu putea respecta legea lui D-zeu, deci am fi ramas sub stapanirea unui tiran, a diavolului.

Fara nastere nu mai exista viata, omul ar fi fost cel mai nenorocit dintre toate creatiile pentru ca ar fi fost un proiect abandonat.

Dar Craciunul a existat! Si Domnezeu Insusi s-a facut partas la suferintele noastre, asta imi spune faptul ca nasterea prevestita s-a infaptuit si mai inseamna ca pana la sfarsit planul Lui va birui.

Intelegand ce pierderi mari am fi avut daca n-ar fi existat Craciunul, venirea acestui moment al anului va naste o asteptare, un freamat si presupune o pregatire spirituala, traita plenar de intreaga fiinta. Intr-un fel, pe masura ce se apropie sarbatoarea, e un amestec de teama, bucurie si speranta.

luni, 13 decembrie 2010

`Chiar daca` au fost `Zece intamplari Ciudate!`

Cred ca multi dintre voi stiti piesele de mai jos.
Pentru mine, merg ambele mana`n mana.. gand in gand.
Nu mai am alte cuvinte, doar sa ascult iar si iar.. si de la capat.

"Zece intamplari ciudate si o minune
Teau adus in casa 10
10 pictori se tot mira
Catt esti de frumoasa
10 zile
Trec absurde
Nu stiu,nu stiu ,cum nu stiu , pe unde nu stiu
10 vieti deas sta cu tine
Tot ar fi putine
2 stele
Paralele
Stele lacrimi inodate si
Lumina de la ele
Pentru tine toate
4 printi 3 castele
Ape lanturi fermecate si
Tot ceruri peste ele
Pentru tine toate

7 zane
Toate bune
Licurici sperante-n noapte si
Piticii din poveste
Pentru tine toate
9 maci
In faptul serii
O potcoava sus departe si
Comorile din suflet
Pentru tïne toate


-------------------------------







marți, 7 decembrie 2010

Trandafirul Albastru.

A fost odata o printesa si era atat de frumoasa ca toti printii si barbatii necasatoriti din tinuturile invecinate voiau s-o ia de nevasta.
S`a dat de veste in tara ca se va marita cu acela care`i va aduce un trandafir albastru.
Toti pretendentii au plecat in cautarea acestei flori rare.
Un print a vopsit un trandafir alb in albastru, dar a fost descoperit, altul i`a adus un boboc de trandafir in care asezase un safir, un altul i`a oferit in dar o vaza pe care era pictat un trandafir albastru - dar ea nu l`a acceptat pe niciunul.
Intr`o noapte in care era luna plina, un trubadur i`a cantat sub fereastra, iar printesa s`a indragostit de el. Dar, in zorii zilei, i`a spus ca nu se putea marita decat cu acela care va indeplini conditia pusa. El i`a spus sa nu`si faca griji si, in aceeasi zi, s`a prezentat la curte cu un trandafir alb obijnuit, pe care`l culesese dintr`o curte.
Cand a vazut floarea, printesa a exclamat:
"-Acesta este ultimul trandafir albastru! Cu acest barbat ma voi marita!".
In zadar a incercat toata lumea s`o convinga ca este un trandafir alb. Ea nu s`a lasat convinsa, s`a casatorit cu trubadurul si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

luni, 6 decembrie 2010

This is for Lovers`!

Pete de amintiri stropite cu zambete de iubire.
Da, asta ramane mereu in urma unei povesti.
Ce poveste?
Stii tu, chestia aia cu doua personaje ce se intalnesc haotic , se ciocnesc in metrou si de aici incepe O poveste.
Se`mpodobeste pe alocuri cu ceata, lac, imbratisare.
Dar vine seara si totul se stinge. Nici macar o umbra nu vrea sa mai ramana.
In schimb te tot agati de fiecare strop de roua ce te conduce spre paginile povestii. Si ce mai poveste. Film de Oscar!
Acum, sfarsitul povestii ramane in mainile tale, contureaza`l asa cum vrei, imbratisaza`l si invarta`te cu el pana ametiti impreuna si cadeti imbatati de iubire.

“Fiecare frunza ce cade,
Pata de culoare
Te aduce de aproape”

"E seara,
Si stelele`mi spun,
Ca raze, langa tine se`ascund.
Iar Luna,
Imi spune si ea,
Asta`i seara cand vei fii a mea."

Poveste de dragoste


Nu are nevoie de multe cuvinte...

joi, 2 decembrie 2010

Cum sa NU fii chemat la interviu

1. Sa lasi neaparat o adresa cool de e`mail, de genul cocolicabombonica@yahoo, la care poti fi contactat. Adresele cu nume si prenume sunt invechite. Numai mama mare mai are d`alea.

2. Sa declari ca obiectivul tau e acela de a face cat mai multi bani , in cel mai scurt timp si cu cat mai putin stres. Pana la urma , chiar asa e , nu ?

3. Sa spui ca nu accepti un salariu mai mic de 2.500 de euro, chiar daca te angajezi intr`o spalatorie auto. Oricum, nu e nici macar jumatate din cat meriti.

4. La experienta in munca, nu uita sa mentionezi ajutorul dat mamei la spalat rufe [ ii furnizai materie prima], la tunsul zero al cainelui vecinei, si la vopsitul gadrului profei de fizica [artistic, in graffiti].

5. Tot la experienta in munca, e un mare avantaj sa spui ca ai schimbat 4-5 locuri de munca intr`un an. Asta ii va motiva pe angajatori sa te ia si la ei, contribuind astfel in turul joburilor din Romania pe care vrei sa`l faci pana la 30 de ani.

6. La cursuri, atestate si alte premii, nu uita sa incluzi media de la purtare din clasa a treia, premiul de doi lei acordat de parinti pentru luarea corijentei la mate si neaparat sa nu omiti nota de la sport de la BAC. Sunt toate extrem de relevante.

7. Nu conteaza ca nu stii limba romana si ca faci enspe greseli de ortografie in trei randuri. Tu baga ca stapanesti cel putin patru limbi straine. Chiar daca nu le stii, trece`le in CV!

8. La cunostinte PC scrie ca ai profil pe haifai, ca faisbuc n`are taine pentru tine si ca esti tatal mesangerului. Oricum numai p`astea le`ai folosi la serviciu. Si daca tot esti la capitolul cunostinte, spune ca ai aflat de la cineva ca Microsot Office sau bazele de date sunt doar ca sa se umple hardul.

9. La sectiunea hobby`uri e obligatoriu sa scrii ca iti place sa iesi la bere cu prietenii si sa faci cate o miuta. Doamne fereste sa spui ca iti place sa citesti! Mai degraba scrie cu litere mari ca nu iti place sa citesti. Ce angajator nu apreciaza un om sincer?

10. Evita sa pui in CV o poza`portret in care sa fii imbracat[a] decent. Pune o poza in care sa se vada si buricul, dar si boticul, facuta cu telefonul, eventual in baie, in oglinda. Ai grija sa se vada si sosetele murdare de pe cada! Daca nu se vad, te indemn sa faci o poza noua.

luni, 29 noiembrie 2010

Ce fel de Craciun Vrei?

A inceput iarna.
Da, poate nu a venit zapada, dar stim ca e timpul ei deja. Mi`am dat seama mergand la facultate si vazand peste tot instalatiile ce dragii nostri muncitori le pun de zor. Orasul a inceput sa prinda culoare luminata . Si mall`urile la fel, pline de lumini, beculete impodobite si toate cele.
Tu simti ca vine "Craciunul"?
Am pus aici pe blog si colinde si`am incercat sa ma prind in hora ce ma`nconjoara.
Mi se pare ca Fericirea`i atat de aproape si totusi de neatins.
Vreau un Craciun Implinit. Stii cumva reteta? Trebuie sa primesc cadouri multe de Mos, sa merg de 20 de ori la patinuar, sa... sa ce?
Iar ai uitat ce`nseamna Craciunul?
Da.. ai uitat si totusi il astepti. Habar n`ai ce astepti si an de an uiti ca s`a nascut Pruncul.
Tu mergi tot mai mult spre Mos spre beculete... si uiti de Steaua ce`a rasarit.
Ma pierd printre ganduri.... revin.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Ce sa aleg?

E frig ,e noapte , e tarziu , stai in statie
Tramvaie trec multe
Dar , in directia opusa
Te-ai gandit sa o iei pe jos , dar ti-e nu stiu cum
Fiindca-i departe , e frig , e greu

Dar unde vrei tu sa ajungi
Nu se merge cu tramvaiul

Ti-ai dat toti banii , pe un bilet
Si stai in statie de trei zeci de minute
Nu vrei sa plec , nu vrei sa stai
Nu vrei biletu sa-l arunci , ocazii o sa mai ai

Dar unde vrei tu sa ajungi
Nu se merge cu tramvaiul

Si daca mai vrei sa ajungi
Nu mai astepta tramvaiul ( nu , nu )

Si cum frigul te patrunde
Pan' la oase nu sti unde
Sa te ascunzi de intuneric
Si tot cautand lumina
Tot asa umbland aiurea
Sti ca singur n-ai s-o gasesti
Vrei sa dai jos de pe tine
Haina veche cenusie
Si s-o iei de la inceput
Dar , simti cum viata in tine piere
Ai nevoie de putere
Sufocat de disperare
Strigi cu o ultima suflare
Doamne , spunemi:

Ce sa aleg
Doamne spune-mi ce sa aleg

luni, 15 noiembrie 2010

abur cu A.

Ai uitat ca esti doar un abur?
De ce spui: "Azi sau maine ma voi duce `acolo`,
Voi sta un an, voi face afaceri si voi castiga"
Tu habar n`ai ce iti va aduce ziua de maine
Caci, ce`i viata ta?
Doar un abur...

Stai si iti plangi trecutul;
Inca iti mai pune piedici in drumul ce`l ai
Imbini prea aiurea prezentul cu trecutul.
Si uiti adesea de viitorul ce ti`l construiesti zi de zi.

Nebunule, daca in seara aceasta ti se va cere sufletul?
Ale cui vor fi lucrurile ce ti le`ai strans?
Lasa ingrijorarile zilei de maine; ajunge zilei necazul ei.
Nu degeaba Dumnezeu ti`o promis ca va fi cu tine in orice zi.

Alege sa traiesti prezentul.
Pentru a`ti contura viitorul.
Si nu`l mai lasa pe satan sa`ti omoare prezentul aducantu`ti aminte de trecut.
Cerei lui Dumnezeu sa te tina`n bratul Sau.
Acolo`i cald,e bine!

Tine cont ca viata nu se traieste toata odata!

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Leagan.

Intotdeauna am visat doua leagane.
Langa un pom
Decorate cu stele,carul mare, carul...care?

E tarziu in noapte,
Vantul sopteste povesti crengilor nemiscate
Leaganul din dreapta se misca primul.
Nu a durat mult pana ce amandoua se alergau in aceasi noapte impodobita de cantec.

Pe banca de langa pom doar versurile unui cuplu stau piatra de hotar amintindu`le inceputul povestii.
Este povestea fara versuri sau cuprins,
Singura ce dainuieste mereu in taina.
Ah da, era sa uit, este si manusa, care`i incalzeste.
E povestea lor, si arde incet pe miros de mandarine in fata focului din semineu.

Trenul a1642

E rece.
Peronul garii din Brasov asteapta iarna.
Si eu, vagonul 15, locul 53 al acceleratului 1642.

Rasetele prietenilor necunoscuti
Apar ca un ecou sec in mintea mea.
Imi este dor de voi, dar nu sunteti.
"Azi" trebuie sa faca istorie.
Si asa va fi.

Cersetor. Poate astazi voi fii eu.
Dar maine chiar tu.
La linia 3 trece `Rapidul` spre alt taram.
Nu am fost niciodata acolo,
Mereu mi`a fost frica de sufletele oamenilor ce ratacesc pe potecile batatorite de vreme, tipete si frica.
Pe biletul meu scrie altceva.
Stiu statia in care trebuie sa ajung, imi trebui doar rabdarea.
Drumul e lung, trist si pustiu.
Dar ce ma asteapta la capatul lui imi face sufletul sa explodeze in lumina!

miercuri, 10 noiembrie 2010

Dar-Lupta-Alergare

Traim! Dar ce?
Ce`i viata? Ti`ai pus vreodata intrebarea asta?

Viata este ca un dar. Stim bine ca Dumnezeu ne`a oferit viata. Nu am facut nimic pentru a o primi. Nu ne`am creeat`o singuri. In schimb fiecare dintre noi traim pentru ceva. George pentru bani, Mihai pentru masini frumoase si puternice. Traiesti pentru ceva, se merita sa mori pentru acel ceva?
Care`i scopul tau?Are viata ta o tinta? Merita?!

Viata este ca o lupta. Zi de zi, pas cu pas, viata noastra este o batalie continua.
Stim bine ca luptam impotriva diavolului, a lumii cat si a firii noastre.
In schimb, daca nu stim pentru ce luptam, batalia e deja pierduta!

Dar viata este si ca o alergare.
Grija mare insa, nu este ca un sprint ci un maraton! Daca ne vom avanta la inceput, puterile se vor epuiza si nu vom mai avea resurse necesare pentru a duce alergarea la final. Trebuie sa stim ca nimeni nu poate alerga in locul nostru.

Asadar, avem viata primita ca un dar, viata in care trebuie sa ne fixam bine o tinta, pentru a incepe maratonul vietii noastre. Nu`i simplu ci vom avea multe piedici si batalii pe el.

Poate chiar azi e ziua in care trebuie sa`ti alegi tinta si sa`ti incepi alergarea!
Alege`l pe Dumnezeu ca antrenor si incepe alergarea vietii tale.

Timpul trece.

Vreau sa scriu dar nu stiu ce!
Cate ganduri se amesteca cu mixerul im mintea mea,
iar cand vreau sa le pun pe hartie,
Se ciocnesc toate.

Moarte - tristetea sau bucuria ce acopera anii ce s`au terminat.
Lacrimile celor ce raman in urma,
Locul gol lasat prada prafului.
Si amintirea`i numai o umbra...

Timpul alert alearga printre noi,
Peste si pe langa mine.
Dimineata te trezesti gata obosit,
N`ai timp nici macar sa zambesti prietenilor,
Nu mai vorbim de zecile de oameni
Care trec obsedati de povara ce o poarta
fara sa stie ca pot scapa de ea,
Iar tu! esti cel care`i poate invata Cum!

Acum sunt la facultate,
Inspiratie = 0.
Viata de student nu`i asa cum ma asteptam.
Sunt in sesiune.
Ouf.. iar oftam, timpul trece si praf se pune pe sufletul nostru.

duminică, 7 noiembrie 2010

Frigul

Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
Si nu va mai veni-napoi, in veci,
Si haina din cuier devine rece
Si manecile la camasi mi-s reci.

Mi-e frig de frigul omului pe care,
Indata ce in glorie s-a frant,
Familia l-a dus la-nmormantare
Si l-a lasat acolo, in pamant.

Mi-e frig de frigul lui, acum, ca ploua
Si-n cimitir e apa cu prisos,
In timp ce viata ne e data noua,
El zace in sicriu acolo, jos.

Mi-e frig de frigul noptilor de iarna,
Cand respirand prin viscole, postum,
Nametii vor incepe sa se-astearna
Si el, sarmanul, se preface-n scrum.

Mi-e frig de frigul turturilor care
Vor atarna plangand de crucea sa,
Cand lacrimile noastre funerare,
In cinic scazamant, se vor usca.

Mi-e frig de frigul cerului pe unde
Isi joaca rolul ultim si-i e greu,
Ca il priveste insusi Dumnezeu,
Si dintr-odata, prin schimbari
Profunde,
Mi-e frig de frigul lui.
Mi-e frig de frigul meu

Tarziu [ Adrian Paunescu ]

Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns
Că-i o problemă foarte grea.

Şi-am fost ridicol stăruind
Şi-am încercat să vă mai spun
Şi noi m-aţi învinovăţit
Şi m-aţi considerat nebun.

Şi eu v-am zis că nu e timp,
Că suntem nişte pasageri,
Şi voi aţi construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.

Şi-acum de ce vă bucuraţi
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-aţi condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuţit?

O locuinţă v-am cerut,
S-o dăm artiştilor pribegi,
Şi jaful vostru mi-a răspuns
Cu literele unei legi.

Acum, e gata casa lor
Şi v-aţi putea şi voi mândri
Că daţi o casă celor morţi,
Deşi ei v-au cerut-o, vii.

Târziu răspuns şi ipocrit,
Artiştii au ajuns pământ,
E gata casa vieţii lor,
Dar locatarii nu mai sunt.


Adrian Paunescu
[ In memoria unui Mare Roman, poet si Om!
Cenaclul flacara, versuri, si vorbe pentru suflet...
pacat, uneori ne dam seama de ceea ce avem prea tarziu.
Va ramane mereu in inima si mintea mea, pentru ca are cu ce! ]

joi, 4 noiembrie 2010

sunt viu!

Saluut!
Ma scuzati ca n`am mai postat nimic in ultima vreme si nu m`am ingrijit de blog.
Am avut probleme cu pc`urile, netul, timpul ocupat cu doctori, facultate.
Saptamaniile viiotare am 4 examene[partiale] asa ca va rog sa mai aveti rabdare cu mine putintel, si poate chiar o rugaciune, un Doamne ajuta.
Am pus ceva muzica noua si cum mai am timp am grija sa fac lucrurile sa fie bine pt`toti.

Zambaretul va saluta >:D

luni, 18 octombrie 2010

Copacii te scuipă!

Prea des trecem pe lângă ei,
Mult prea distraşi de lumea noastră.
Poate copacul din faţa casei tale
Vrea să-i povesteşti în fiecare seară câte ceva...
Poate chiar să i te descarci lui.
Iarna sunt triști și se ceartă cu zăpada,
Primăvara*s așa de colorați,
Dar tot nu-i bagi în seamă...
Vara, plini de verdeață,
Încearcă să-ți schimbe diminețile
Cu nuanțele lor jucăușe.
Când vine toamna,
O infinitate de culori,zâmbete, ochi și mii de pete de pe frunzele lor ,
Vor să-ți vorbească.
Dar tu iar treci nepăsător pe lângă ele,
Înjuri, scuipi, le dau cu piciorul.
Atunci începe ploaia...
Și fiecare frunză povestește sutelor de picături câte un basm.
E mijlocul zilei și te duci grăbit spre facultate.
Mergi prin Cișmigiu,
Pe sub brațele copacilor, absorbit de alte gânduri.
Iar ei te scuipă
Sătui de oftatul și de fața ta tristă...
Te scuipă
Și alte zeci de picături se scurg pe tine fără să le dai atenție
Și e iar toamnă...
Și toamna-i frumoasă...

joi, 14 octombrie 2010

Titlul e în Criză.

A fost odată…
Ce a fost?
O lacrimă cristalină ce te învelea în miez de noapte?
Sau poate un oftat ce-ţi gâdila auzul în liniştea serii.
Atât?
N`ai uitat nimic?
Poate zâmbetul învechit de pe chipul tău.
L-ai pus în buzunar şi s-au aşezat pe el mii de grame de praf.
Când vei înţelege că banii nu aduc fericirea?
Poate atunci vei ieşi din `criză`!
Ce mai aştepţi ca să zâmbeşti?
O telegramă ceva?
Tocmai ai primit-o!
Semnat, Alex Zâmbăreţul!

miercuri, 13 octombrie 2010

Toamna murind.

Toamna în grădină îşi acordă vioara.
Plâng strunele jalnic, lung şi prelung
Şi-n goala odaie acorduri ajung...
Şi plâng în odaie, şi eu din vioară...
Plâng strunele toate lung şi prelung.

Fereastra e deschisă... vioarele plâng...
O, ninge... şi toate se sting...
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit...
Îmi cade vioara şi cad ostenit,
Iar toamna, poetă, cântând a murit.

marți, 12 octombrie 2010

Piano.

Si iar toate-s triste.
Si azi ca si ieri --
Potop de dureri.

Si visul apune
În negrul destin...

Si vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,
Si nici mângâieri...

Si iar toate-s triste,
Si azi ca si ieri...

duminică, 10 octombrie 2010

baaanc!

l`am văzut la Claus pe FB.:

- Ce te aduce la biserica, Ioane?
- Iaca, am venit sa ma spovedesc.
- Nu-i nevoie, ti-am citit blogul

Genial:))

Poemă în oglindă.

În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint,
Bate toamna,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint.
În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase,
Pe când cade violetul,
Tu citeşti nazalizând
O poemă decadentă, cadaveric parfumată,
Monotonă.
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Dar pierdută, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
Şi privirea-ţi cade vagă peste apa larg-ovală,
Pe grădina cangrenată,
Peste toamna din oglindă -
Adormind...
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Însă pal mă duc acuma în grădina devastată
Şi pe masa părăsită - albă marmură sculptată -
În veşmintele-mi funebre,
Mă întind ca şi un mort,
Peste mine punând roze, flori pălite,-ntârziate
Ca şi noi...
Zi, finala melodie din clavirul prăfuit,
Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu -
Agonia violetă,
Catafalcul,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint...

vise?

Sunt prea sărac să visez...

vineri, 8 octombrie 2010

Regret.

De mult, de mult cunosc doi plopi
Ce-mi stau şi azi în cale -
Îmi place mult ca să-i privesc,
Dar mă cuprinde-o jale...

Căci parcă-mi spune-un nu-ştiu-ce...
Ca mâine poate am să mor -
Şi dânşii n-or mai fi priviţi
De nici un trecător...

miercuri, 6 octombrie 2010

Frig!

Sunt lângă un gard rupt,
Şi vântul bate cu frunze ude -
Sunt mai urât, sunt supt,
Frigul începe sticla s-o asude.

Pe strada aplecată la vale
E-o toamnă ca o poezie veche -
Vântul împinge fusta femeilor în cale,
Cu una din ele nu mai putem fi o pereche.

Toamna rupe afişe şi flori,
E mai trist departe-n prăpăstii -
Să faceţi foc pe zi de mai multe ori;
O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii...
Fulgi de zăpadă rătăcitori...

Cumpăr o oră.

Un om a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa.
- Tati, pot sa te intreb ceva?
- Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns omul
- Tati, cati bani castigi pe ora?
- Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri. Spuse omul nervos.
- Doar vreau sa stiu... Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
- Daca trebuie sa stii, castig 50$ pe ora.
- Ah, a raspuns micutul, cu capul plecat.
- Tati, imi imprumuti te rog 25$?

- Tatal s-a infuriat: "Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte porcarii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii"

Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa. Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.Dupa o ora, omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca: Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des. Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o.

- Dormi? a intrebat...
- Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.
- M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 25$.

Micutul a sarit, zambind.

- Multumesc tati, a zbierat. Dupa aceea a scos un pumn de bani.
Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.
Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.
- De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.
- Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul
- Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa mananc cu tine.
Tatal a fost distrus. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.

Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata. Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre. Sa ne amintim sa impartim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim.

Daca maine murim, compania pentru care lucram ne va inlocui foarte usor, in cateva ore. Dar familia si prietenii pe care ii lasam in urma o sa simta pierderea pentru tot restul vietilor lor...

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Nu eşti fericit.

Nu eşti fericit
Şi ştii asta.
Nici eu nu sunt.
Poate pentru că “Fericirea`i ceva ce nu se atinge niciodată, dar în căutarea ei merită să alergi toată viaţa.”

Zici că`i o cale ferată.
Începe undeva, odată cu viaţa ta.
Dar unde se termină?
O urmăreşti atent,
Se înoadă cu alta.
Ba`i veche, ba împodobită cu pietre noi.

Da chiar, ce se întâmplă cu noi?
Tu eşti fericită? Eu nu!
E vina mea nu?
Da, ştiu! Ştiu că`I vina mea.
Mergeam amândoi pe stradă
Dar te ignoram.
Nu mă întrebaa de ce
Nu mi`am răspuns nici mie.
Acum mi`e frică să te caut.

O să caut în schimb fericirea…
Acolo, pe stradă.
Sau într`un copac.

Mă cert cu Timpul.

Zilele`mi sunt numărate.
Aud ticăitul ceasului în fiecare noapte.
Nu`mi dă voie să dorm.
Mă tot cert cu el,
Dar următoarea noapte…
E acolo iar.
Nu înţeleg ce-mi spune.
Încerc să-l ascult dar nu pot!?
Ţipă şi brusc se opreşte.
Apoi îi aud gemetele
Ce se sting uşor atinse de primele raze de soare.
A mai trecut o noapte.

Timpul Trece

Tic-Tac,Tic-Tac.
Timpul trece!
Tu`l auzi?

Te`ai întins liniştit în pat,
Nici nu te-ai rugat,
Vrei să dormi,
Tu aştepţi ziua de mâine.

Deşi ai ochii închişi,
O lacrimă udă obrazul până jos.
Te`ntrebi de ce?
E lacrima ce lasă`n urmă
Viaţa ta amară.

Tic... Nu te lasă să dormi,
Vrea să`ţi spună multe
Dar tu nu`l laşi.
Te foieşti, râzi, cânţi.
Plângi.

Seara asta tic`tac ţi`a spus povestea ta…
Care s`a terminat…
Rămâne Tic`Tac.

duminică, 19 septembrie 2010

De vorbă cu Lumânarea.

În seara asta îţi scriu după şoapta lumânării
Privesc lumina celor două lumânări
Şi încerc să găsesc în ea
Povestea noastră.

Ard aşa de liniştit
Şi-şi vorbesc în şoaptă…
Sunt atât de aproape.
Aşa suntem şi noi. Sau eram.
Priveam adânc, fără nici-o vorbă.

Glasul unui vânt atinge`n treacăt flacăra lor
Ce începu a tremura…
Se zbat fiecare,
Dar in loc să se`apropie,
Fug una de cealaltă.
Aşa eram şi noi. Sau vom fi.

Vezi tu,
Asta-i problema cu Iubirea,
Când începe,
Crezi că arde ne`ncetat.
Dar şi lumânarea începe să se topească,
Flacăra se micşorează.
Rămâne ceara… şi`o licărire.

Asta nu ştiam noi. Sau nu ştim.

Ei bine,
Dar lumânarea asta mi`a făcut mie viaţa luminată.
Pentru un minut, o luna, o viaţă.

Asta n`ai ştiut tu. Sau nu vei sti.

iubire?

Arzi în sufletul meu,
Mişcând valuri de iubire.

Luminez împrejurul tău
Făcând să crească un zâmbet de iubire.

Priveşti în`lăuntrul meu,
Tâşnind un izvor de iubire.

Alerg în jurul tău,
Asfaltând drumuri cu iubire.

Aceste rânduri nu le`am scris pentru tine,
Dar sunt pentru Iubire.

Azi, Undeva, Acum!

Azi ţi`am scris o rimă,
Dar mâine`o vei şterge cu o lacrimă.

Ieri ai fost lângă mine,
Acum rămâi o umbră`n viitor.

Undeva mergeam ţinându`ne de mână
Aici e doar poza ta în mâna mea dreaptă.

Atunci te aveam în inimă.
Acum deschid uşa şi plec.

vineri, 17 septembrie 2010

A căzut o stea!

O stea a căzut pe`o frunză,
Şi`au plecat la plimbare.
Vântul nou venit cu toamna,
A plecat cu ei, i-a plimbat în lumea largă,
Lume handicapată ce ne`nconjoară.

Dacă şi steaua a fugit din locul ei,
Înseamnă că s`a săturat să privească în lumea noastră.

Răutate, ură şi minciună.
Război, falsitate şi laşitate!
Mai rămâne ceva?
Lăcomia , teama , mândria
Este lumea ce ne`nconjoară.

Pe scaunul din dreapta,
O tipă “mişto” îşi scoate telu` cu touch de 30mil,
Iar în stânga,
Domnului obosit şi transpirat
Îi iese degetul mic din pantof.
La semafor daca nu traversezi repede
Din spate te împing zeci de concurenţi,
Aleargă spre trotuar zici că se dă mămăligă.

Iar am uitat să zâmbim.
Păi cine să mai zâmbească?
Tu ai făcut asta azi?

Acum te pui în pat pe partea dreaptă,
Stai 7minute , te întorci pe stânga,
Iar peste 4 minute te ia somnul tot pe dreapta.
Stii asta, ca de 20 de ani tot aşa`I în fiecare seară.

Gândurile mi s`au luat la bătaie,
Nu le mai suport,
Nu se suportă nici ele.
Tu … te mai suporţi?

Ştiu că e o postare handicapată…
Aşa mi se pare lumea acum.

Deşertaciune`i Tot!

vineri, 27 august 2010

Lectie de viata.

Am primit video`ul asta de la scumpa mea colega de birou.
Am tremurat putin, gandindu`ma ca tocmai seara ce`a trecut eram nemultumit.. de mine.
Poata ca si tu te gandesti ca ai vrea sa fii mai inalt/a, mai frumos/frumoasa.
Poate esti nemultumita, poate...
dar ce folos mai au cuvintele... Uita`te la clipul asta...

si apoi mergi in fata oglinzii...sau doar multumestei lui Dumnezeu..
si cel mai important? Nu uita sa zambesti!

miercuri, 25 august 2010

Nefericire.

Oameni nefericiti.

Da.. si de atata timp ma intreb de ce.

Desi nici viata mea nu a fost roz,

Alegeam sa zambesc, sa rad, sa`mi fac chipul cel putin sa se bucure.


Eram mirat, de ce lumea din jurul meu nu zambeste.

Ii vezi in metrou, pe pod, pe strada…

Fete obosite, posomorante, irascibile,

Incearca sa dovedeasca celorlalti ca ei pot.

Dar in suflet sunt doborati.


Ma hranesc cu zambete, imi fac ziua stralucitoare

Dar de unde sa le iau?

Stau in birou, arunc o gluma.

Sefu` nu zambeste, colega e prea adancita`n lucru.

Ma imbratisaza si pe mine tristetea, nesiguranta.


Poate daca traiam in alta tara, imi era mai bine?
poate daca voi pleca, sa plec departe,

Imi va fi mai bine oare?


Ce pui pe masa, cu ce platesti facturile,

Cum sa iti platesti facultatea,

Cu ce ciorapi te mai incalti,

Oare vei avea unde`ti pune capul deseara?


Vreau zambete…

daca as putea schimba ceva la lume…

as vrea sa o vad mai fericita.

Vreau sa va vad zambind, cantand…

Doar vreau… cer prea mult.

Ma retrag in munca si uit de tot.

Oare?