miercuri, 25 august 2010

Nefericire.

Oameni nefericiti.

Da.. si de atata timp ma intreb de ce.

Desi nici viata mea nu a fost roz,

Alegeam sa zambesc, sa rad, sa`mi fac chipul cel putin sa se bucure.


Eram mirat, de ce lumea din jurul meu nu zambeste.

Ii vezi in metrou, pe pod, pe strada…

Fete obosite, posomorante, irascibile,

Incearca sa dovedeasca celorlalti ca ei pot.

Dar in suflet sunt doborati.


Ma hranesc cu zambete, imi fac ziua stralucitoare

Dar de unde sa le iau?

Stau in birou, arunc o gluma.

Sefu` nu zambeste, colega e prea adancita`n lucru.

Ma imbratisaza si pe mine tristetea, nesiguranta.


Poate daca traiam in alta tara, imi era mai bine?
poate daca voi pleca, sa plec departe,

Imi va fi mai bine oare?


Ce pui pe masa, cu ce platesti facturile,

Cum sa iti platesti facultatea,

Cu ce ciorapi te mai incalti,

Oare vei avea unde`ti pune capul deseara?


Vreau zambete…

daca as putea schimba ceva la lume…

as vrea sa o vad mai fericita.

Vreau sa va vad zambind, cantand…

Doar vreau… cer prea mult.

Ma retrag in munca si uit de tot.

Oare?

2 comentarii:

Unknown spunea...

' se ascunde, se agită şi se`aruncă`n iluzii deşarte. vrea să fie fericit, dar caută împlinirea în lucruri pieritoare. '

Georgiana Păscălin spunea...

De multe ori visam la ceva mai bun...la o lume mai buna , la oameni mai fericiti si poate...la mai multa speranta...dar e doar amagire..lumea in care traim e asa cum e ea...si tot ce visam ramane n trecut...Va veni ziua cand vom vedea oamenii fericiti...cand vom ajunge langa Tatal Nostru in Tara mult visata , la noi Acasa:x Acolo , intr-adevar vom fi fericiti :) Fii binecuvantat dragul meu prieten !