un an nou.

uite'a trecut încă un an.

nu te mai întreb ce'ai facut cu el.

iti doresc doar un an nou plin de împliniri,

si cu multe zâmbete aruncate peste el.

la multi ani in noul 2010'.

[restul povestim mai tarziu.]

strigat mut

O strigare sparse întunericul camerei.
Era linişte, o puteai vedea.
Dintr-un suflet pătat
Ca un vierme inelat, ieşii plângând,
Părăsindu-şi trupul secat.

Nici măcar putere să se audă n`are
E mult prea doborât, călcat,înecat.
Găuri îi împodobesc haina cea scuipată,
De vreme, timp si Tine!

E doborât, victorie!!
Toţi aleargă să culeagă crengi
Din arborele căzut…

S`a dus, nu a reuşit să fie cavalerul inimii tale.
Nu mai vine,
Îl chemi dar ploaia murdară`i
Acoperă privirea, nu te mai aude!

Am plecat…

craciun sau nu.

cred ca v`aţi saturat sa tot scrie lumea una alta de `Crăciun`.
crăciunul meu? nu a fost unul chiar reuşit.
dar am stat sa mă gândesc
Ce înseamnă `Crăciun`? am căutat si in dex. nu am găsit mare lucru

un subiect? Cristos sau Moş Crăciun.
pe cine alegi?
vad ca mai toţi din jur sunt atât de preocupaţi:
- Cadouri, Cadouri, brad, împodobit, mâncare, băutura -> Moş Crăciun
- Aur,Smirna si Tămâie, Iesle, Stele, Cantare si Bucurie -> Cristos.
. Tu anul acesta pe cine ai ales?

măcar... tu, Credinciosule, azi in ziua sfânta,
ai dat pe la biserica, o secunda sa te`nchini?
sau ai inclinat doar farfuria si paharu`
si i`ai dat o calda`mbratisare ,
`pruncului cu coarne`?!
. De data asta... pe cine`ai ales?

Cati oameni sunt singuri de crăciun?
Tu ai fost vreodată singur?
Din tot ceea ce primeşti,
Zi de zi, ce ai dăruit azi?
Măcar… măcar un zâmbet,
Ai ştiut sa`l dăruieşti?

Crăciunul… nu.
Stop!gata.
Fara crăciun.
I hate christmas parties.

Naşterea pruncului Iisus!
Da, asta reprezintă ziua de astăzi.

dar... ce aţi petrecut fara Sărbătorit?
… daca aţi făcut asta.. pana la urma,
Voi CE ATI SARBATORIT?

Va las in tristeţea voastră de care mi`e scârba.
mă duc in lumea mea.

bai, e iar Craciunul.

da ma, e soare, e zapada, e tot ce vrei.

hai ca fac curat si eu prin casa, cu miros de brad, praf si parfum de stele.

si apoi scriem aici mai multe.

Sarbatori Zambarete!

O Poveste cu iubire.

[ urmeaza randuri aiurea:]

Nu oricare Poveste,
a mea si`a ei Poveste.
Poveste rupta.
A fost odata.
Acum sunt cioburi.
Cine`i in stare sa le lipeasca?


eu o iubesc.
Ea alearga spre sfarsit.
eu ma gandesc la Ea.
Ea`i fericita`n lumea Ei.
eu nu renunt la Ea.
Ea a aruncat visul nostru.

acum ce`a mai ramas din Poveste?
sa fie oare Poveste cu sfarsit?
nu cred in sfarsit.nu pot sau nu vreau?
dar oare.. ce vreau?ce fac?ce ar trebui sa fac?

nu stiu.

eu?
Ea?

lacrima.

Iţi incalzeste obrazul
Alunecând grabita`n jos
Si iţi luminează ochiul
Dandu`i strălucire`n întunericul lumii.


De unde`a apărut?
Cine a folosit`o prima data?


Te spăla de tristeţe
Si iţi curata sufletu`apăsat.
Ea iţi desenează pe obraz
Calea spre zâmbetul înaripat.

O ai când plângi,
Dar o ai si când razi.

Oare… când mori,
Ce mai ai?!

singur acum.

E atâta linişte.
Am intrat in camera mea…
Gol!

Te strig cu voce tare
Te chem, unde Eşti?!
Am nevoie de Tine!
De ce m`ai parasit acum,
De ce nu mai simt mana Ta
Ţinând`o pe a mea?
De ce Te mai întreb de ce?

Gata!
Fara de ce…

iar sarbatori.

Afara s`au aprins `luminiţele` si mă uitam
Cum anul ce`a trecut postam de aceste sărbători de iarna
Si va ziceam cu câta nerăbdare aşteptam acele zile
Colorate, cu beculete ,
Cu acea atmosfera calda din fata focului
In miros de portocale.

Azi stau.
Mă uit la mine, in jurul meu…
Nu lipsesc portocalele, lipsesc chiar eu.
Nu mai doresc aşa zile,
Vreau doar o sărbătoare in care sa fiu
Singur Eu cu Sărbătoritul.


Nimic nu mă mai cheamă spre a fi fericit.
Totu`i gri, imbracat cu haine apasatoare…
Sau poate doar sufletul meu si`a pierdut picatura de culori.
A dispărut si zâmbetul si luminiţele si lacul.
Am dispărut de tot.

Ştiu ca vei citi asta, si`ti zic:
Da`mi inima ta,
Si voi mişca stele,
Voi muta luna.
Ne vom juca cu ele si ti le voi face cadou.
Da`mi inima ta, si întreaga lume va fi a noastră.
O vom imparti si o vom colora.

Vreau sa renunţ.
Prea mult cant : `am sa`mi trag un glonţ in cap
Si`am sa`mi fac o gaura,
Si`am sa vad lumea prin ea!`

Alergam sa ajung stelele,
Dar m`am împiedicat d`un pai.
Ridica`mă si pune`mă sus pe stanca.

Vreau un nou început…

nu fac campanie, casc ochii.

ma nu stiu,

http://romaniantipsd.ro/

...

eh` se pare ca ne`am fript.
speram la 5ani de Romanie curata si bogata:-??
:-j.

pierdut.

tocmai m`am pierdut pe mine.
si`n cautarea de a ma gasi,
am dat peste toate, peste alte, nu m`am gasit, doar m`am regasit.


Accepta ca sa poti uita.
Sunt momente in trecutul nostru care persista si continua sa existe si sa traiasca impreuna cu noi. Amintiri de care am vrea sa scapam cu orice chip nu ne dau pace si promit sa ne urmareasca mereu. Cateodata ne fac bine, dar de cele mai multe ori ne provoaca sa ramanem blocati intr-un trecut mult prea indepartat, intr-un timp ce nu va fi nicicand reversibil. Si atunci de ce nu uitam? Uitarea ar fi antidotul perfect pentru a scapa de imaginile chinuitoare din trecut. Dar nu uitam ceea ce vrem. Paradoxal, desi memoria omului este selectiva, ea alege sa retina ceea ce noi ne dorim cel mai mult sa dispara si invers. Spun asta pentru ca, de cand ma stiu, mi s-a spus ca sunt o persoana imprastiata, ca intr-o buna zi o sa-mi pierd si capul (impreuna cu portofelul, cheile, banii, actele de la masina si altele). Deci pot sa uit. Sunt chiar buna la asta. Atunci de ce nu uit si ceea ce-mi propun sa uit? Imi spunea cineva ca este important sa invat sa traiesc acceptand trecutul si ca orice efort de a-l face sa dispara este zadarnic. Zicea ca numai atunci cand voi invata sa il accept voi incepe, probabil sa-l si uit. Sau sa-l accept ca pe un trecut si atat.
[http://adriana-myspecialplace.blogspot.com]

da si [punct]

sunt in aer... cand ma gaseste cineva, va rog, aduceti`ma si pe mine inapoi.

e ziua ta Romanie

deci la multi ani tie, la multi ani mie,
la multi ani cui o mai vrea.



si un 1decembrie, colorat in 3culori:
rosu,galben si albastru
ca s`avem o tara tru`!