strigat mut

O strigare sparse întunericul camerei.
Era linişte, o puteai vedea.
Dintr-un suflet pătat
Ca un vierme inelat, ieşii plângând,
Părăsindu-şi trupul secat.

Nici măcar putere să se audă n`are
E mult prea doborât, călcat,înecat.
Găuri îi împodobesc haina cea scuipată,
De vreme, timp si Tine!

E doborât, victorie!!
Toţi aleargă să culeagă crengi
Din arborele căzut…

S`a dus, nu a reuşit să fie cavalerul inimii tale.
Nu mai vine,
Îl chemi dar ploaia murdară`i
Acoperă privirea, nu te mai aude!

Am plecat…