Oameni nefericiti.
Da.. si de atata timp ma intreb de ce.
Desi nici viata mea nu a fost roz,
Alegeam sa zambesc, sa rad, sa`mi fac chipul cel putin sa se bucure.
Eram mirat, de ce lumea din jurul meu nu zambeste.
Ii vezi in metrou, pe pod, pe strada…
Fete obosite, posomorante, irascibile,
Incearca sa dovedeasca celorlalti ca ei pot.
Dar in suflet sunt doborati.
Ma hranesc cu zambete, imi fac ziua stralucitoare
Dar de unde sa le iau?
Stau in birou, arunc o gluma.
Sefu` nu zambeste, colega e prea adancita`n lucru.
Ma imbratisaza si pe mine tristetea, nesiguranta.
Imi va fi mai bine oare?
Ce pui pe masa, cu ce platesti facturile,
Cum sa iti platesti facultatea,
Cu ce ciorapi te mai incalti,
Oare vei avea unde`ti pune capul deseara?
Vreau zambete…
daca as putea schimba ceva la lume…
as vrea sa o vad mai fericita.
Vreau sa va vad zambind, cantand…
Doar vreau… cer prea mult.
Ma retrag in munca si uit de tot.
Oare?
