De vorbă cu Lumânarea.

În seara asta îţi scriu după şoapta lumânării
Privesc lumina celor două lumânări
Şi încerc să găsesc în ea
Povestea noastră.

Ard aşa de liniştit
Şi-şi vorbesc în şoaptă…
Sunt atât de aproape.
Aşa suntem şi noi. Sau eram.
Priveam adânc, fără nici-o vorbă.

Glasul unui vânt atinge`n treacăt flacăra lor
Ce începu a tremura…
Se zbat fiecare,
Dar in loc să se`apropie,
Fug una de cealaltă.
Aşa eram şi noi. Sau vom fi.

Vezi tu,
Asta-i problema cu Iubirea,
Când începe,
Crezi că arde ne`ncetat.
Dar şi lumânarea începe să se topească,
Flacăra se micşorează.
Rămâne ceara… şi`o licărire.

Asta nu ştiam noi. Sau nu ştim.

Ei bine,
Dar lumânarea asta mi`a făcut mie viaţa luminată.
Pentru un minut, o luna, o viaţă.

Asta n`ai ştiut tu. Sau nu vei sti.