vineri, 17 septembrie 2010

A căzut o stea!

O stea a căzut pe`o frunză,
Şi`au plecat la plimbare.
Vântul nou venit cu toamna,
A plecat cu ei, i-a plimbat în lumea largă,
Lume handicapată ce ne`nconjoară.

Dacă şi steaua a fugit din locul ei,
Înseamnă că s`a săturat să privească în lumea noastră.

Răutate, ură şi minciună.
Război, falsitate şi laşitate!
Mai rămâne ceva?
Lăcomia , teama , mândria
Este lumea ce ne`nconjoară.

Pe scaunul din dreapta,
O tipă “mişto” îşi scoate telu` cu touch de 30mil,
Iar în stânga,
Domnului obosit şi transpirat
Îi iese degetul mic din pantof.
La semafor daca nu traversezi repede
Din spate te împing zeci de concurenţi,
Aleargă spre trotuar zici că se dă mămăligă.

Iar am uitat să zâmbim.
Păi cine să mai zâmbească?
Tu ai făcut asta azi?

Acum te pui în pat pe partea dreaptă,
Stai 7minute , te întorci pe stânga,
Iar peste 4 minute te ia somnul tot pe dreapta.
Stii asta, ca de 20 de ani tot aşa`I în fiecare seară.

Gândurile mi s`au luat la bătaie,
Nu le mai suport,
Nu se suportă nici ele.
Tu … te mai suporţi?

Ştiu că e o postare handicapată…
Aşa mi se pare lumea acum.

Deşertaciune`i Tot!

Un comentariu:

Unknown spunea...

oh, desertaciune a desertaciunilor .. ce a fost, va mai fi, si ce s`a facut se va mai face, nu e nimic nou sub soare.. unul din versetele mele preferate..

adu`ti aminte de ceea ce ti`a fost spus .. vei reusi.