parca mai rau ca oricand,
stam in biserica incalzind doar un scaun,
murdarind un pres din fata usii,
uitandu`ne urat la `nu-stiu-cine`
si plecam de acolo nestiind de unde s`a citit,
dar bine documentati despre ce`a facut `nu-stiu-ce`frate`
saptamana ce`a trecut,
sau cum `nu-stiu-care`sora` nu`si are baticu`ntr`o culoare.
De ce preferam sa ne uitam la ambalaje,
Si sa trecem parca prea usor de eticheta sufletului lor?
Ce rezolvam daca judecam inainte de`a cunoaste,
Daca barna din ochi ni se ingroasa?
De ce alegem a pastra deseori,
Atatea zambete ascunse in buzunarul inimii,
Lasandu`le acoperite de praf,
Cand le`am putea folosi a stege`un obraz inlacrimat?
Ce bine`ar fii de`am sti a renunta,
La aceasta`ntrebare ce ne seaca,
Lasand in urma mii de pacate,
Privind in fata`n unitate.
