duminică, 3 ianuarie 2010

la biserica

Ziua Domnului cea sfanta este azi sărbătoreasca,
De`adunare-n rugăciune si`nchinare creştineasca.
Ne`ntalnim cu Salvatorul, cu Iisus cel Preaiubit:
Căpetenia oştirii printre noi a poposit!

Dar ce trist e cate`odată sa te uiţi la adunare
Si sa vezi cat de lumeasca e`n vorbire si purtare
Îngerii`si acopăr fata langa tronul magistral,
Iar creştinii vin la slujba ca la teatrul naţional.

Altădată credincioşii când veneau la`nchinare
(Prin păduri si catacombe aveau loc de rugăciune),
Se cutremura pamantul când aceştia se rugau,
Îngerii din ceruri parca printre ei coborau

Azi? Venim dar nu se vede setea noastră după apa,
Ca si cerbul la izvoare, când grăbeşte si se`adapă.
Unii stau in adunare, dar cu gândul sunt plecaţi
Sunt aici, dar gândul lor e`n farfuria cu carnaţi.

Unii nu vin de căldura, alţii ca le e prea rece,
Unii ca`i prea multa lume, alţii ca`s numai vreo zece.
Iar surorile`n dileme, si cu ciorba data`n foc,
Tot încearcă , ce sa`marce, si atunci nu mai vin deloc.

Unii vin sa mai audă, ce e nou, ce se mai spune?
(De inflaţie adică, nicidecum de rugăciune).
Alţii vin doar sa vorbească , cu non`stopul daca pot
Ştiu ei ca acasă, gata, nici`o vorba nu mai scot.


Unii vin fiindcă le place, alţii vin ca n`au ce face,
Unii vin ca`aşa se face, alţii vin sa`i laşi in pace.
Unii vin sa trancaneasca, limba nu le`o poţi lega.
Alţii vin sa se`ntalneasca, parca vin la cafenea.

Unii, cu un spirit critic, doar zâmbesc pe sub mustaţa,
„iarăşi n`au cântat pe note fraţii ce s`au dus in fata!”
Alţii iritaţi se uita, daca`i ştie cineva
Ca precis de ei pastorul a vorbit când predica.

Unii n`au loc sa se`arate, si atunci stau mai la o parte,
Altele sa`i vadă lumea, nici nu ştiu ce sa mai poarte.
Uite, din „podoabe sfinte” si „evlavii” ce`a rămas,
Nu e mult si`o sa apară si veriga pusa`n nas.

Ca de rochii cu duiumul, şifonierele sunt pline,
Si acum la pas cu moda, cine se mai poate tine?
Domnişoarele gătite in rochiţe „ Leslie Fei”…
Dar sa nu le ceri sa`ti spuna cumva Psalmul Douas-Trei.

Palarii de „Lord and Taylor”, si din cele cotofane,
Pe deasupra cu pompoane, cu ciresi si cu banane;
In taioarele Casseni, moda „guler sifonat”,
Neam de neamul nostru, frate, nimeni nu s`a mai rugat.

Unii vin fiindca le place, altii ca n`au ce face,
Unii vin ca`asa se face, altii vin sa`i lasi in pace.
Si vazandu`ne`mpreuna, Domnul`ntreaba cam asa:
„Pentru Mine`n adunare, oare vine cineva?”

2 comentarii:

Adriada:) spunea...

uneori sh eu imi pun aceeasi intrebare:::..raspunsul il stie doar Dumnezeu..pt k El cunoaste inima:)

Anonim spunea...

Cea mai adevarata poezie !!..