Un pian?
Singur in noapte
Ramane glasul ce ma alina
Strabatand intunericul aspru.
Pianul isi face loc printre ganduri,
Un vis cantat,
Poate unul neimplinit.
Poate o fuga de trecut,
Atat de necunoscut.
Dar maine? Da, maine unde voi mai fi?
Dar.. fi`voi eu maine,
Dar.. poate fi`va prea tarziu…
Singur in noapte
Ramane glasul ce ma alina
Strabatand intunericul aspru.
Pianul isi face loc printre ganduri,
Un vis cantat,
Poate unul neimplinit.
Poate o fuga de trecut,
Atat de necunoscut.
Dar maine? Da, maine unde voi mai fi?
Dar.. fi`voi eu maine,
Dar.. poate fi`va prea tarziu…
2 comentarii:
bravo bravo, te apropii de dada of the good side :D
de ce însă e necunoscut trecutul? eu unul nu-mi cunosc viitoru' da' trecutul mi-l ştiu [ aşa, în mare, cât a mai rămas prin sinapse :D ]
pianul,da; glasul lui alina.
intunericul aspru...este cel mai bun complice al iubitorului de stele. daca deschizi ochii, ce vezi ca straluceste tare in intunericul ce te-nconjoara? e poate un ieri; sau poate un maine. poate fi ea sau poate fi El, durabil, etern.
te incurajez sa deschizi ochii, oricat de tare ar durea intunericul , ca si lumina. gaseste ce straluceste si construieste o noua poezie in jurul a ce gasesti :)
te salut cu drag
Trimiteți un comentariu