marți, 9 martie 2010

oare?

Rasare un soare.
Undeva intr-o lume apusa,
ratacita de toti.

Undeva, au ramas doar doi,
Doar tu si cu mine
Luand pamandul la cutreierat ,
Pas cu pas.
Dar prea tarziu am realizat ca am pornit in directii opuse.

Tu in lumea ta,
Ti`ai colorata`o
ai zambit si ai creat`o in asa fel,
incat ai uitat de noi,
ai uitat de mine.

Acum se naste din nou intrebarea:
De ce?!...
Eu mi`am creat lumea`n jurul tau,
Erai universul meu,
Acum m`ai lasat fara ele,
ai fugit departe,
Fara a mai arunca nici`o privire inapoi.
Ai lasat doar umbre si lacrimi in lumea mea.

Ai plecat,
e prea tarziu sa te mai strig acum...
Nu mai vrei sa ma auzi.
Ratacesti, sau poate eu ratacesc.

Cine poate sti oare unde ne va duce viata,
vei fi fericita asa oare?
Vei zambi cand vei merge cu el de mana?
Te va face sa fii tu?
Te voi vedea fericita ?
Oare…

A disparut intreaga noastra lume?
Ai sters`o, aruncat`o intr-un cos,
o mare a uitarii...

mi`e dor de lumea ta,
lumea noastra plina de culoare...
Sa renunt de tot la ea?
A fost acesta sfarsitul ?

Daca ai fi in mintea mea,
de mi`ai cunoaste gandurile si inima,
Ai ramane pe veci lipita de ele,
va veti iubi si umple viata asa cum am visat la ea.

Niciun comentariu: