Mână de ajutor.

Bate un vânt.
Pare a fi unul al schimbării.
Dar ce să se mai schimbe’n mine?
Sunt deja pe cărări străine.

Am rătăcit prea mult prin locuri sumbre.
Am ajuns în groapa adâncă.
Atât de adâncă, încât nici lumina de ieşire
Nu o mai zăresc.

Te’am lăsat Doamne să mergi în urma mea.
Astfel mi’am făcut propria cale ce a dus spre acea pierzare.

De ce a trebuit să cad atât de jos?
Înainte să pic erai acolo!
În spatele meu, mă strigai.
Dar urechile’mi erau acoperite de ‘Mine’.
Acum, aici e prea întuneric.
Nu mă văd nici măcar pe mine.

Dar! Acum am învăţat Doamne,
Mâinile Tale sunt întinse mereu.
Acum e rândul meu:
Îmi ridic mâinile spre Tine,
Te chem, Te laud - Te iubesc Prietenul meu.