anotimp uitat de timp`

A mai trecut o vacanta.
Una fromoasa, si cam ultima din soiul ei.
Asta… da,inseamna ca vara s`a sfarsit,
Iar…toamna abia ce`a venit.
A venit in seara asta, da^nd o petrecere la care`am fost chemat si eu.
Fulgere care mai de care mai luminate si curbate,
Picaturi de ploaie, alb, reci sau colorate
Grade mici si`nspre mai mici,
Au fost o parte din prietenii cu care m`am intalnit.
Norii tot mai desi, imbracati in haine groase si albastre,
Stateau undeva mai sus, privind printe picaturi,
Mica noastra lume.
Se bucura si ei, se bucura cat mai stau.

Eu .. stau tot aici, jos, privindu`i de departe asa cum si gandul meu e..
Undeva… cu tine.. acolo departe, intr`un anotimp uitat de timp.

O frunza purtata de vant

Ploua. E intuneric. Si este atata liniste in goliciunea de afara.
Incat poti auzi cum si cea mai marunta picatura de ploaie se sfarama lovindu`se grabnic de asfalt.
Pana ce si frunzele au parasit casuta lor, lasand copacii sa fie nimic mai mult decat niste umbre ascutite.
Nici atat vorbita luna, nu mai are puterea de a alunga norii si a ne lumina,
Parca traiesc o viata ce se`aseamana cu natura…
Dar parca prea des ofilita…trista…si ratacita printre frunze purtate de vant.
Prea m`am departat de Tine Doamne,
Si se vede atat de bine.
Numai ratacit si eu pin lacrimi in loc de zambete de lumina
Atat de ratacit ca si cuvintele`mi acum fug, luate de vant, purtate undeva afara,
Si ele cazand ca stropii de ploaie
Undeva in toamna goala , sunt doar o frunza purtata de vant.