luni, 29 decembrie 2008

mi`era dor...

mi`era dor de aripi..
mereu cand eram mic..
vroiam sa zbor`..
si saream
si saream
si iesam in fata blocului
si saream scarile
si vroiam sa zbor`..
dar o venit un vecin`..
si mi.a spulberat visul..
eram atat de sigur ca voi reusi..
sa zbor..
sa ajung si sa trec de nor..
dar mi`o zis ca nu pot..
ca oamenii nu pot zbura..
de atunci, am vrut sa devin inger..
sa nu fiu om`
sa pot sa zbor`
sa fiu langa tin` sa te alin.. usor din zbor..

3 comentarii:

Anonim spunea...

zborul nu mai este vis. poţi face asta chiar şi cu o aripă frîntă. în aerul dragoste Lui, e posibil.

amylee spunea...

Nu poti s`o prinzi
Nici cu mana,
Nici cu lantul,
Cu nici un fel de capcana
Nu poti s`o prinzi.
Uneori pasarea fericirii
Iti sta pe umar mai mult,
Alteori mai putin
Si cand ii vine ei sa plece, pleaca.
Zboara si se pierde in vazduh,
Poate chiar se topeste in vazduh,
Nu stie nimeni.

iubesc partea asta

Laura spunea...

iti apartin poeziile? le gasesc interesante :)