duminică, 19 octombrie 2008

Om(enirea)

Privesc in jurul meu…
Sunt in permanenta inconjurat
De atatia oameni,
Rataciti si ei ca si mine,
Pe cararea vietii lor.

Privindu`i mai aproape,
Vad in ei atata gol,
Atata nor,
Si fiecare isi cara carapacea
Dupa care`si ascunde
Sufletul gol.

Atata durere…
Si lipsa de mangaiere,
Invata`ma cum sa dariuesc
O floare…
Si cum sa sterg o lacrima ce doare

Invata`ma ca privind in ei,
Sa stiu , sa pot aprinde
Dragostea, ce numai ea
Poate schimba lumea
Cu zambetul Ei.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Oamenii..ce sunt oamenii? oamenii sunt doar niste fiinte dragalase si dezorientate, care alearga de colo-colo cautandu-se pe ei. Cautandu-si calea si sufletul.

Spui ca vezi in oameni "atata gol,/ Atata nor" Eu vad in oameni bucurie, lumina, iubire. Nu stiu de ce. Nu am avut numai experiente frumoase cu oamenii pana acum. Dar stiu ca mi-au lipsit in copilarie, si..totdeauna am fost fascinata de oameni. Nu mi-au placut jucariile, animalele sau orice altceva asa cum mi-au placut oamenii.

"Invata`ma ca privind in ei,
Sa stiu , sa pot aprinde
Dragostea, ce numai ea
Poate schimba lumea
Cu zambetul Ei."
Asta o sa o inveti singur..sunt sigura :).
Insa sa iti spun ce cred eu..si ce fac zi de zi. Iubesc oamenii atat de mult incat cred ca pot nu sa le aprind dragostea in suflet, dar macar daca zambetul meu incalzeste pe cineva, deja stiu ca e o zi reusita. Daca si acel cineva va iubi si va zambi cuiva mai departe, atunci...deja am schimbat lumea. :)

De multe ori, incercand sa aprinzi dragostea, o sa te arzi. Si o sa usture...Dar, fa-o mai departe!

:)