De ce exista de ce?

De ce e lumea plina de umbre
Toamna de frunze cazute,
Rugini, calcate in picioare
De mii si mii?

De ce e atata ceata
Cateodata in inima mea,
Si parca soarele
Se ascunde tot mai Adana
Departe de ea?

De ce e lumea atat de trista
Si zambetele lor departe
Pierdute, ascunse dupa
Fata lor gri, decolorata?

De ce un se rataceste
Si stupida`ntrebare De Ce?
Si totul sa se piarda
Si zambetul sa rasara?

Confesiune

Sti.. ma gandeam la Eu.
Cuvântul ăsta “EU”.
Mie mi se părea că îl folosim foarte des
Şi nu ştim ce înseamnă
Fie că spunem: eu merg la piaţă, eu te iubesc,eu…
Şi eu vroiam să fiu eu!
Şi tu mă închisesei într-un “TU”.
Tu spuneai: te iubesc, mi-e dor de tine, mă gandesc la tine…
Pentru mine eu eram tu
Şi eu vroiam să fiu eu.
Pentru mine, tu erai în eu,
Te conţineam
Pentru că te iubeam enorm.
Şi eu vroiam să fiu eu,


Odata, a venit la mine un inger,
Da, si a venit aşa cum numai îngerii ştiu să vină
Şi mi-a spus: “Iubeşte oamenii.
Iubeşte-i şi nu ţi se vor mai părea nişte monştrii.”
Şi a plecat.
Şi eu nu am înţeles nimic.


Şi atunci, Îngerul a mai venit o dată,
Aşa cum numai îngerii ştiu să mai vină o dată…
Şi mi-a spus: “Iubeşte oamenii!Apropie-te de ei,
Lasă-i să se apropie de tine. O să vezi că fiecare dintre ei
Se ascunde după o carapace. Şi eu când eram om, mă ascundeam.
Şi tu te ascunzi. Şi el se ascunde…”
Şi iar a plecat,
Şi eu iar nu am înţeles nimic.


Şi atunci Îngerul a mai venit o dată,
Aşa cum numai unii îngeri ştiu să mai vină o dată,
Şi mi-a zis: “Iubeşte oamenii şi nu va mai exista Lacrima!”
Şi a plecat,
Dar atunci am înţeles.
Atunci am înţeles că eu nu vreau să fiu eu,
Eu vreau să fim noi.
Şi nimic altceva n-a mai contat.
Vreau să fim noi…

Om(enirea)

Privesc in jurul meu…
Sunt in permanenta inconjurat
De atatia oameni,
Rataciti si ei ca si mine,
Pe cararea vietii lor.

Privindu`i mai aproape,
Vad in ei atata gol,
Atata nor,
Si fiecare isi cara carapacea
Dupa care`si ascunde
Sufletul gol.

Atata durere…
Si lipsa de mangaiere,
Invata`ma cum sa dariuesc
O floare…
Si cum sa sterg o lacrima ce doare

Invata`ma ca privind in ei,
Sa stiu , sa pot aprinde
Dragostea, ce numai ea
Poate schimba lumea
Cu zambetul Ei.

E doar Teatru

Deseori stau si ma intreb…
Oare ce`i viata?
Oare de unde a aparut?
Cum ar fii fost daca un m.as fi nascut?
Cum va fii dupa ce mor?

Simple intrebari ce asteapta de mult un raspuns.

Sunt pe o scena… oamenii ce ma`nconjoara
Sunt spectatori…
Cei cunoscuti – personaje.
Tot ce fac sunt simple scenarii,
Eu scriu rolul, eu regizez,
Dar mai sus e El…
Totui ca o complexa piesa de teatru.

Ce se intampla cu mine?
Mi se pare ca lumina reflectorului…
S-a stins.
Viata incepe sa-si piarda aroma…
Total intra intr`un negru vis,
Rareori inflorit cu cate o luminita colorata,
Ce repede isi pierde stralucirea
Si dispare in ceata.. in abis.

Oare un prietenii sunt cei care
Trebuiau sa fie langa mine?
Sa ma tina de mana
Si la nevoie sa ma indrume?
Ei bine afla ca sunt singur.

As fi vrut macar sa-l cunosc pe el,
Pe Fat-Frumos.
Sa ma`nvete cei binele,
Si cum sa lupt cu raul.
Dar si el s-a stins.
Luand dupa el
Si binele si raul.

Si stau acoperit de mii si mii de ganduri
Care tot mai mult par sa ma inece,
Fiecare mai patat decat altul,
Mai hidos si decolorat.
Unde`i ziua aceea plina de zambete colorate
cand langa mine stateau numai inimi luminate??
Au plecat… si-au stins lumina,
Si m-au lasat sa ratacesc in neant.

Si acum. Stau singur,
Undeva departe de toate,
Le.am lasat sa se certe,
Sa`si descarce ura cea murdara.

Dar cu mine… ce sa va intampla?
Cand voi fi din nou eu oare?
Acelasi eu, inchis de toti
Dupa cutiuta goala numita de toti “tu”??
As vrea sa pot fii din nou
Acelasi eu,
Patat de`o infinitate de culori,
Dand lumina tuturor,
Incepand cu Eu`.

In Noapte

E noapte,
E atata liniste…
Si total e`ntuneric.
Stelele`s ascunse`n nori,
Ce acopera cerul ca o manta.
Luna…parca si ea trista
Vrea sa se ascunda undeva…

Sufletul meu,
Parca`i mai ascuns decat luna,
Si plange mai cu foc decat cerul`n loc.
Toamna`mi bate la geam
Prin mana ploii,
E atata liniste..
Si totul e`ntuneric.

Decat luminile felinarelor
Se mai plimba pe strada.
Si ele cu capul in pamant.
Umbra pomilor dezveliti
Si ea`i oprita`n loc.
In noapte,
In atata liniste,
In intuneric.

Si eu,
Prins in acest cadru trist,
Caut o poarta,
Vreau sa scap.
Alero, dar e noapte,
Felinarele ma urmaresc,
Umbrele`mi stau in cale,
Sunt prins, si vreau sa ies,
Caut lumina,
Dar caut in gol,

Pentru ca imi lipseste…
In noapte,
In atata liniste
In intuneric…
Caut Lumina.